Epistola către Fiipeni, numită și epistola bucuriei, a fost scrisă de apostolul Pavel pentru creștinii din colonia romană din Filipi.

Locul scrierii este cel mai probabil Roma, în timp ce Pavel era închis acolo, în anii 60 – 62 d. Chr.

Tema principală. Pavel scrie pentru a-I încuraja pe creștinii din Filipi să trăiască în așa fel încât să fie evidentă apartenența lor la o altă Împărăție, prin dedicarea lor în slujirea lui Dumnezeu și unii altora. Modul de viață la care Pavel îi încurajează a fost manifestată într-un mod unic în Isus Cristos și a fost deasemenea evidentă în viața lui Pavel, Timotei și Epafrodit.

Biserica din Filipi avea o semnificație aparte pentru Pavel, aceasta fiind prima biserică plantată în Europa, odată cu convertirea Lidiei. (Fapte 16). De fapt, se pare că în continuare, femeile au jucat un rol important în viața acestei biserici. (Filipeni 4.2) Mai mult, modul în care a fost călăuzit, Pavel, aici și întemnițarea sa împreună cu a lui Sila, toate acestea au determinat ca între el și biserică să se dezvolte o relație deosebită, aceasta implicându-se inclusiv material în lucrarea lui Pavel. (4.15-16) Pavel este interesat în maturizarea spirituală a filipenilor și le explică faptul că aceasta nu vine prin experiențe mistice și nu este apanajul a doar câțiva, puțini, ci vine prin practicarea cu răbdare a dragostei manifestată prin slujirea unii altora. De fapt, deși se pot întrevedea probleme și în această biserică, (4.2) biserica din Filipi este o biserică mai matură spiritual, cel puțin în comparație cu cea din Corint și Galatia. Chiar și îndemnul la bucurie, în ciuda circumstanțelor (Pavel era închis) este unul care se poate adresa unei biserici în proces de maturizare.

Sper ca, citind această epistolă, să va fi contaminat, cel puțin de patru lucruri: slujirea lui Dumnezeu, slujire unii altora, înaintarea Evangheliei și bucurie în ciuda împrejurărilor.

Pe săptămâna viitoare.