În ce stație cobori?

E importantă metafora călătoriei pentru viața omului. O identificăm în Biblie la atât de mulți oameni care au trăit pe acest pământ și despre care a rămas o aducere-aminte, indiferent dacă ei sunt exemple de credință sau... contraexemple. O regăsim în operele literare, în proză și în poezie, ba chiar și în scrierile științifice. „Zilele anilor călătoriei mele”, zice Iacov înaintea lui Faraon, iar Pavel spune despre oamenii din vechime că au mărturisit că sunt „străini și călători pe acest pământ”. Călătoria omului înseamnă că el nu stă locului, nu rămâne neshimbat, călătoria înseamnă devenire.

Când mergem cu trenul, suntem conștienți că trebuie să coborâm într-o anumită stație, iar mai departe căutăm să ne împlinim scopul pentru care am făcut acea deplasare. Totuși, în mintea și inima noastră sunt stabilite niște lucruri, pe care nu le negociem cu ceilalți călători sau cu conductorul trenului. Nu mergem la conductor să-l întrebăm în ce stație trebuie să coborâm. Avem fiecare în parte un plan și căutăm să-l punem în aplicare.

Cel mai bine și eficient este să ne facem acest „plan de călătorie” împreună cu Dumnezeu! Sigur că există în preajma noastră oameni care ne pot îndruma în diferite etape ale vieții, îi avem pe părinți, pe profesori, pe liderii religioși, care ne pot deveni modele... sau contramodele. Însă niciunul dintre ei nu va face călătoria cu noi de la un capăt la altul. Dumnezeu, în schimb, o va face.

Haideți să ne gândim la etapele călătoriei noastre! Oare știm în ce stație trebuie să coborâm și ce vom face în acel popas existențial? Putem să ne vedem viața în perspectivă și să facem cele mai potrivite alegeri, să luăm cele mai bune decizii? Așteptăm să ne spună alții care este următoarea stație? Sau colaborăm strâns și încrezători cu Dumnezeu, ca să ne călăuzească și să ne fie însoțitor permanent?

De această apropiere de Dumnezeu depinde întotdeauna reușita călătoriei, depinde biruința.

„Am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru” (Ezra 8:21).

„Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie” (Geneza 24:40).

În orice stație am coborî, oricât ar dura popasul în acel loc, mă rog ca Dumnezeu să fie însoțitorul nostru permanent și să primim de la El indicația exactă pentru următoarea oprire! Să colaborăm strâns cu El, ca să intrăm în biruința Lui minunată!

Așa să ne ajute Dumnezeu!