05 Iunie

Deutoronom 10, Psalm 94

DEUTERONOMUL 10

Tablele cele noi

1În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi și suie-te la Mine, pe munte; fă și un chivot de lemn. 2Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, și să le pui în chivot.’ 3Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi și m-am suit pe munte cu cele două table în mână. 4Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Domnul mi le-a dat. 5M-am întors apoi și m-am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, și ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. 6Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron și a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoției. 7Apoi, de acolo au pornit la Gudgoda și de la Gudgoda la Iotbata, țară unde sunt pâraie de ape. 8În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi și i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească și să binecuvânteze poporul în Numele Lui, lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. 9De aceea Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău. 10Eu am rămas pe munte, ca și mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Domnul m-a ascultat și de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească. 11Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te și mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.’

Ce cere Dumnezeu

12Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, 13să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el. 15Și numai de părinții tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; și după ei, pe sămânța lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi. 16Să vă tăiați dar inima împrejur și să nu vă mai înțepeniți gâtul. 17Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; 18care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte. 19Să iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujești, să te alipești de El și pe Numele Lui să juri. 21El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care ți le-au văzut ochii. 22Părinții tăi s-au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de inși; acum Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulțime ca stelele cerului.

PSALMUL 94

1Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,

Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2Scoală-Te, Judecătorul pământului,

și răsplătește celor mândri după faptele lor!

3Până când vor birui cei răi, Doamne,

până când vor birui cei răi?

4Ei țin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie

și toți cei ce fac răul se fălesc.

5Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,

și asupresc moștenirea Ta.

6Înjunghie pe văduvă și pe străin,

ucid pe orfani

7și zic: „Nu vede Domnul

și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”

8Totuși învățați-vă minte, oameni fără minte!

Când vă veți înțelepți, nebunilor?

9Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă?

Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?

10Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească,

El, care a dat omului pricepere?

11Domnul cunoaște gândurile omului:

știe că sunt deșarte.

12Ferice de omul pe care-l pedepsești Tu, Doamne,

și pe care-l înveți din Legea Ta,

13ca să-l liniștești în zilele nenorocirii,

până se va săpa groapa celui rău!

14Căci Domnul nu lasă pe poporul Său

și nu-Și părăsește moștenirea.

15Ci se va face odată judecata după dreptate

și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.

16Cine mă va ajuta împotriva celor răi?

Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

17De n-ar fi Domnul ajutorul meu,

cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții!

18Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul”,

bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.

19Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu,

mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

20Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie,

ei, care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit

și osândesc sânge nevinovat.

22Dar Domnul este turnul meu de scăpare,

Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.

23El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,

El îi va nimici prin răutatea lor;

Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici.