top of page
Caută

05 Iunie


Iosua 8, Psalm 139



 


IOSUA 8

Luarea cetății Ai

1Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2Să faci cetății Ai cum ai făcut Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății.” 3Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea 4și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și toți să fiți gata. 5Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâiași dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor. 6Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră ca întâiași dată!’ Și vom fugi dinaintea lor. 7Voi să ieșiți atunci de la pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâinile voastre. 8După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau.” 9Iosua i-a pornit și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11Toți oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale. 12Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineață și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuți și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19De îndată ce și-a întins mâna, bărbații care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o și s-au grăbit de i-au pus foc. 20Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, 21căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22Ceilalți, de asemenea, le-au ieșit înainte din cetate și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viață, nici vreun fugar; 23pe împăratul din Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua. 24După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25În total au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire. 27Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29A spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății și au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

Altarul de pe muntele Ebal

30Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal, 31cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 32Și acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oștii și judecătorii lui stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul leviților, care duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii, cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. 34Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările și blestemele, după cum este scris în cartea legii. 35N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor, copiilor și străinilor care mergeau în mijlocul lor.


PSALMUL 139

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,

2știi când stau jos și când mă scol

și de departe îmi pătrunzi gândul.

3Știi când umblu și când mă culc

și cunoști toate căile mele.

4Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,

și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

5Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte

și-Ți pui mâna peste mine.

6O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele:

este prea înaltă ca s-o pot prinde.

7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău

și unde voi fugi departe de Fața Ta?

8Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;

dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.

9Dacă voi lua aripile zorilor

și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10și acolo mâna Ta mă va călăuzi

și dreapta Ta mă va apuca.

11Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi

și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,

12iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine,

ci noaptea strălucește ca ziua

și întunericul, ca lumina.

13Tu mi-ai întocmit rărunchii,

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:

14Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15Trupul meu nu era ascuns de Tine

când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,

mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,

și cât de mare este numărul lor!

18Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!

Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge!

20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,

Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!

21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc

și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;

îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.

23Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!

Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!

24Vezi dacă sunt pe o cale rea

și du-mă pe calea veșniciei!

0 comentarii

Comments


bottom of page