Iosua 9, Psalm 140 - 141
IOSUA 9
Împărații țării se unesc
1La auzul acestor lucruri, toți împărații care erau dincoace de Iordan, în munte și în vale și pe toată coasta Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiții, amoriții, canaaniții, fereziții, heviții și iebusiții 2s-au unit împreună într-o înțelegere ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel.
Viclenia gabaoniților
3Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4au întrebuințat un vicleșug și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite, 5iar în picioare purtau încălțăminte veche și cârpită și erau îmbrăcați cu niște haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată și mucegăită. 6S-au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, și le-au zis lui și tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o țară depărtată, acum deci faceți legământ cu noi.” 7Bărbații lui Israel au răspuns heviților acestora: „Poate că voi locuiți în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi?” 8Ei au zis lui Iosua: „Noi suntem robii tăi.” Și Iosua le-a zis: „Cine sunteți voi și de unde veniți?” 9Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o țară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt 10și de ce a făcut celor doi împărați ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, și lui Og, împăratul Basanului, care era la Aștarot. 11Și bătrânii noștri și toți locuitorii din țara noastră ne-au zis: ‘Luați cu voi merinde pentru călătorie, duceți-vă înaintea lor și spuneți-le: «Noi suntem robii voștri; acum deci faceți legământ cu noi.»’ 12Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, și acum s-a uscat și s-a mucegăit. 13Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot și iată-le, s-au rupt; hainele și încălțămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.” 14Bărbații lui Israel au luat din merindele lor și n-au întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viață, și căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. 16La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. 17Căci copiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns la cetățile lor; cetățile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Dar nu i-au bătut, pentru că fruntașii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viață. Și toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. 19Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. 20Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut. 21Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile. 22Iosua i-a chemat și le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-ați înșelat zicând: ‘Suntem foarte departe de voi’, când voi locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și nu veți înceta să fiți în robie, să tăiați lemne și să scoateți apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 24Ei au răspuns lui Iosua și au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul Dumnezeul tău robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată țara și să nimicească dinaintea voastră pe toți locuitorii ei; și venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viața noastră: iată de ce am lucrat așa. 25Și acum, iată-ne în mâinile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine și drept să faci.” 26Iosua le-a făcut așa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât, 27dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua de azi.
PSALMUL 140
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzește-mă de oamenii asupritori,
2care cugetă lucruri rele în inima lor
și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3Ei își ascut limba ca un șarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă.(Oprire)
4Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Ferește-mă de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri,
pun rețele de-a lungul drumului
și îmi întind capcane.(Oprire)
6Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească!(Oprire)
9Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10Cărbuni aprinși să cadă peste ei!
În foc să fie aruncați,
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ
și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.
12Știu că Domnul face dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiți.
13Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
PSALMUL 141
Un psalm al lui David
1Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta
și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
și păzește ușa buzelor mele!
4Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
și să nu mănânc din ospețele lor!
5Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.
6Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul,
așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei
și de piedicile celor ce fac răul!
10Să cadă cei răi în lațurile lor,
în timp ce eu să scap!
留言