07 Iulie

Iosua 10, Psalm 142 - 143

IOSUA 10

Marea luptă de la Gabaon

1Adoni-Țedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mâna pe Ai și o nimicise cu desăvârșire, că făcuse cetății Ai și împăratului ei cum făcuse Ierihonului și împăratului lui și că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel și erau în mijlocul lor. 2Atunci i-a fost foarte mare frică, fiindcă Gabaon era o cetate mare, ca una din cetățile împărătești, mai mare chiar decât Ai, și toți bărbații ei erau viteji. 3Adoni-Țedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, și lui Debir, împăratul Eglonului: 4„Suiți-vă la mine și ajutați-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua și cu copiii lui Israel.” 5Cei cinci împărați ai amoriților: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului și împăratul Eglonului, s-au adunat astfel și s-au suit împreună cu toate oștile lor; au venit și au tăbărât lângă Gabaon și au început să lupte împotriva lui. 6Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăvește-ne, dă-ne ajutor, căci toți împărații amoriților care locuiesc pe munte s-au strâns împotriva noastră.” 7Iosua s-a suit din Ghilgal, el și toți oamenii de război cu el și toți cei viteji. 8Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale și niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta.” 9Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal. 10Domnul i-a pus în învălmășeală dinaintea lui Israel; și Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon și i-a bătut până la Azeca și până la Macheda. 11Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel și se coborau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei niște pietre mari până la Azeca și au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulți decât cei uciși cu sabia de copiii lui Israel.

Soarele și luna se opresc

12Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriți în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața lui Israel:

„Oprește-te, soare, asupra Gabaonului

Și tu, lună, asupra văii Aialonului!”

13Și soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul,

Până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmașii lui.

Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?

Soarele s-a oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. 14N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om, căci Domnul lupta pentru Israel. 15Și Iosua și tot Israelul împreună cu el s-au întors în tabără, la Ghilgal.

Uciderea celor cinci împărați

16Cei cinci împărați au fugit și s-au ascuns într-o peșteră la Macheda. 17S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împărați se află ascunși într-o peșteră la Macheda.” 18Iosua a zis: „Prăvăliți niște pietre mari la intrarea peșterii și puneți niște oameni să-i păzească. 19Și voi nu vă opriți, ci urmăriți pe vrăjmașii voștri și bateți-i pe dinapoi; nu-i lăsați să intre în cetățile lor, căci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat în mâinile voastre.” 20După ce Iosua și copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrângere și i-au bătut cu desăvârșire, cei ce au putut scăpa au intrat în cetățile întărite 21și tot poporul s-a întors liniștit în tabără la Iosua, în Macheda, fără ca cineva să fi crâcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel. 22Iosua a zis atunci: „Deschideți intrarea peșterii, scoateți afară din ea pe cei cinci împărați și aduceți-i la mine.” 23Ei au făcut așa și au adus la el pe cei cinci împărați, pe care-i scoseseră din peșteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împăratul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului și pe împăratul Eglonului. 24După ce au adus pe acești împărați înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toți bărbații lui Israel și a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiați-vă și puneți-vă picioarele pe grumajii împăraților acestora.” Ei s-au apropiat și au pus picioarele pe grumajii lor. 25Iosua le-a zis: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați, ci întăriți-vă și îmbărbătați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva cărora vă veți lupta.” 26După aceea, Iosua i-a lovit și i-a omorât; i-a spânzurat de cinci copaci și au rămas spânzurați de copaci până seara. 27Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i coboare din copaci, i-au aruncat în peștera în care se ascunseseră și au pus la intrarea peșterii niște pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi.

Alte izbânzi ale lui Iosua

28Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea și a trecut-o prin ascuțișul sabiei; a nimicit cu desăvârșire pe împărat, cetatea și pe toți cei ce se aflau în ea; n-a lăsat să scape niciunul și împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului. 29Iosua, și tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna și a dat luptă împotriva Libnei. 30Domnul a dat-o și pe ea, împreună cu împăratul ei, în mâinile lui Israel și a trecut-o prin ascuțișul sabiei, pe ea și pe toți cei ce se găseau în ea; n-a lăsat să scape niciunul și a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului. 31Iosua, și tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărât înaintea ei și a început lupta împotriva ei. 32Domnul a dat cetatea Lachis în mâinile lui Israel, care a luat-o a doua zi și a trecut-o prin ascuțișul sabiei, pe ea și pe toți cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna. 33Atunci, Horam, împăratul Ghezerului, s-a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el și pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape. 34Iosua, și tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; a tăbărât înaintea ei și a început lupta. 35A luat-o în aceeași zi și a trecut-o prin ascuțișul sabiei, pe ea și pe toți cei ce se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvârșire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachisul. 36Iosua, și tot Israelul împreună cu el, s-a suit din Eglon la Hebron și a început lupta împotriva lui. 37L-a luat și l-a trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetățile care țineau de el și pe toți cei ce se aflau în el; Iosua n-a lăsat pe niciunul să scape, cum făcuse cu Eglonul, și l-a nimicit cu desăvârșire împreună cu toți cei ce se aflau în el. 38Iosua, și tot Israelul împreună cu el, s-a îndreptat împotriva Debirului și a început lupta împotriva lui. 39L-a luat pe el, pe împăratul lui și toate cetățile care țineau de el; le-a trecut prin ascuțișul sabiei și a nimicit cu desăvârșire pe toți cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului și împăratului lui cum făcuse Hebronului și cum făcuse Libnei și împăratului ei. 40Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel. 41Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza, a bătut toată țara Gosen până la Gabaon. 42Iosua a luat în același timp pe toți împărații aceia și țara lor, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel. 43Și Iosua, și tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghilgal.

PSALMUL 142

O cântare a lui David.

O rugăciune făcută când era în peșteră

1Cu glasul meu strig către Domnul,

cu glasul meu mă rog către Domnul.

2Îmi vărs necazul înaintea Lui

și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

3Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea.

Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

4Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște,

orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

5Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea,

partea mea de moștenire pe pământul celor vii.”

6Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot!

Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

7Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău!

Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.

PSALMUL 143

Un psalm al lui David

1Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ți urechea la cererile mele!

Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!

2Nu intra la judecată cu robul Tău!

Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

3Vrăjmașul îmi urmărește sufletul,

îmi calcă viața în picioare la pământ:

mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.

4Îmi este mâhnit duhul în mine,

îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

5Mi-aduc aminte de zilele de odinioară,

mă gândesc la toate lucrările Tale,

cuget la lucrarea mâinilor Tale.

6Îmi întind mâinile spre Tine;

îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat.(Oprire)

7Grăbește de m-ascultă, Doamne!

Mi se topește duhul:

nu-mi ascunde Fața Ta!

Căci aș ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă.

8Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta,

căci mă încred în Tine.

Arată-mi calea pe care trebuie să umblu,

căci la Tine îmi înalț sufletul.

9Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne,

căci la Tine caut adăpost!

10Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu!

Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

11Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă;

în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

12În bunătatea Ta, nimicește pe vrăjmașii mei

și pierde pe toți potrivnicii sufletului meu,

căci eu sunt robul Tău.