top of page
Caută

08 Iunie



Iosua 11, Psalm 144



 

IOSUA 11

Marea bătălie la apele Merom

1Iabin, împăratul Hațorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Șimronului, la împăratul Acșafului, 2la împărații care erau la miazănoapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale și pe înălțimile Dorului la apus, 3canaaniților de la răsărit și de la apus, amoriților, hetiților, fereziților, iebusiților în munte și heviților la poalele Hermonului, în țara Mițpa. 4Au ieșit ei și toate oștirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, și având cai și care în foarte mare număr. 5Toți împărații aceștia au hotărât un loc de întâlnire și au venit de au tăbărât împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel. 6Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuți pe toți înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carele lor să le arzi în foc.” 7Iosua cu toți oamenii lui de război au venit pe neașteptate peste ei la apele Merom și s-au năpustit în mijlocul lor. 8Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut și i-au urmărit până la Sidonul cel mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa la răsărit; i-au bătut fără să lase să scape vreunul. 9Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars în foc.

Cuceriri făcute la miazănoapte și în cealaltă parte a țării

10La întoarcere și în același timp, Iosua a luat Hațorul și a trecut prin sabie pe împăratul lui. Hațorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărății. 11Au trecut prin ascuțișul sabiei și au nimicit cu desăvârșire pe toți cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viață și au pus foc Hațorului. 12Iosua a luat, de asemenea, toate cetățile împăraților acelora, și pe toți împărații lor i-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a nimicit cu desăvârșire, cum poruncise Moise, robul Domnului. 13Dar Israel n-a ars niciuna din cetățile așezate pe dealuri, afară numai de Hațor, care a fost arsă de Iosua. 14Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăților acelora și vitele, dar au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viață. 15Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul. 16Astfel, Iosua a luat toată țara aceasta, muntele, toată partea de miazăzi, toată țara Gosen, valea, câmpia, muntele lui Israel și văile lui, 17de la muntele cel pleșuv care se înalță spre Seir până la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toți împărații lor, i-a bătut și i-a omorât. 18Războiul pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împărați a ținut multă vreme. 19N-a rămas nicio cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviți, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă. 20Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-și împietrească inima și să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârșire, fără să aibă milă de ele, și să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul. 21În același timp, Iosua a pornit și a nimicit pe anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desăvârșire, împreună cu cetățile lor. 22N-au rămas deloc anachimi în țara copiilor lui Israel; n-au rămas decât la Gaza, la Gat și la Asdod. 23Iosua a pus stăpânire deci pe toată țara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Și Iosua a dat-o de moștenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după semințiile lor. Apoi țara s-a odihnit de război.


PSALMUL 144

Un psalm al lui David

1Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,

care-mi deprinde mâinile la luptă,

degetele la bătălie,

2Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,

Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,

Scutul meu de adăpost,

care-mi supune pe poporul meu!

3Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el,

fiul omului, ca să iei seama la el?

4Omul este ca o suflare,

zilele lui sunt ca umbra care trece.

5Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!

Atinge munții, ca să fumege!

6Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei!

Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!

7Întinde-Ți mâinile de sus,

izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,

din mâna fiilor celui străin,

8a căror gură spune neadevăruri

și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!

9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,

Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10Tu, care dai împăraților biruința,

care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,

11izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,

a căror gură spune neadevăruri

și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…

12Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;

fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.

13Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;

turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

14vițelele noastre sunt prăsitoare;

nu-i nicio pagubă, nicio robie,

niciun țipăt în ulițele noastre!

15Ferice de poporul care stă astfel!

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!


0 comentarii

Comments


bottom of page