Deutoronom 15 , Psalm 102
DEUTERONOMUL 15
Anul de iertare
1La fiecare șapte ani, să dai iertare. 2Și iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său și pe fratele său să-i plătească datoria. 3Vei putea să silești pe străin să-ți plătească, dar să ierți ce ai la fratele tău. 4Totuși la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în țara pe care ți-o va da de moștenire Domnul Dumnezeul tău; 5numai să asculți de glasul Domnului Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi. 6Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. 7Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. 8Ci să-i deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce-i trebuie, ca să facă față nevoilor lui. 9Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al șaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta și te-ai face vinovat de un păcat, 10ci să-i dai, și să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. 11Totdeauna vor fi săraci în țară, de aceea îți dau porunca aceasta: ‘Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.’
Slobozirea robilor cumpărați
12Dacă unul din frații tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ție să-ți slujească șase ani, în anul al șaptelea să-i dai drumul de la tine și să fie slobod. 13Și când îi vei da drumul ca să se ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală; 14să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău. 15Să-ți aduci aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat, de aceea îți dau astăzi porunca aceasta. 16Dacă însă robul tău îți va zice: ‘Nu vreau să ies de la tine’, pentru că te iubește, pe tine și casa ta, și se simte bine la tine, 17atunci să iei o sulă și să-i găurești urechea de ușă și să-ți fie rob pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta. 18Să nu-ți pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ți-a slujit șase ani, ceea ce face de două ori cât simbria unui om tocmit cu plată, și Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face.
Sfințirea întâiului născut din vite
19Să închini Domnului Dumnezeului tău pe orice întâi născut de parte bărbătească din cireada și turma ta. Să nu muncești cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale. 20Să-l mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El. 21Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău. 22Să-l mănânci în cetățile tale: cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul. 23Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verși pe pământ ca apa.
PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3Căci zilele mele pier ca fumul
și oasele îmi ard ca un tăciune.
4Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele de carne.
6Semăn cu pelicanul din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7nu mai pot dormi și sunt
ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9Mănânc țărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
10din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie
și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion;
căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului
și le e milă de țărâna lui.
15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului
și toți împărații pământului de slava Ta.
16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în slava Sa.
17El ia aminte la rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul care se va naște să laude pe Domnul!
19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22când se vor strânge toate popoarele
și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat zilele.
24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani țin veșnic!”
25Tu ai întemeiat în vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27Dar Tu rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii robilor Tăi își vor locui țara
și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.
Comentários