Iosua 4, Psalm 129 - 131
IOSUA 4
Pietre de aducere aminte
1După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 2„Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție. 3Dă-le porunca următoare: ‘Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta.’” 4Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, 5și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, 6pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, 7să le spuneți: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” 8Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. 9Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. 10Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. 11După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. 12Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 13Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. 14În ziua aceea, Domnul a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel și s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. 15Domnul a zis lui Iosua: 16„Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” 17Și Iosua a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” 18Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui. 19Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. 20Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. 21El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’, 22să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’ 23Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, 24pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.”
PSALMUL 129
O cântare a treptelor
1Destul m-au asuprit din tinerețe –
s-o spună Israel! –
2destul m-au asuprit din tinerețe,
dar nu m-au biruit.
3Plugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
4Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
5Să se umple de rușine și să dea înapoi
toți cei ce urăsc Sionul!
6Să fie ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
7Secerătorul nu-și umple mâna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-și încarcă brațul cu ea
8și trecătorii nu zic:
„Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!
Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”
PSALMUL 130
O cântare a treptelor
1Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!
2Doamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!
3Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?
4Dar la Tine este iertare,
ca să fii de temut.
5Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește
și aștept făgăduința Lui.
6Sufletul meu așteaptă pe Domnul
mai mult decât așteaptă străjerii dimineața,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
7Israele, pune-ți nădejdea în Domnul,
căci la Domnul este îndurarea
și la El este belșug de răscumpărare!
8El va răscumpăra pe Israel
din toate nelegiuirile lui.
PSALMUL 131
O cântare a treptelor.
Un psalm al lui David
1Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufașe,
nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari
și prea înalte pentru mine.
2Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit
ca un copil înțărcat care stă lângă mama sa;
da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.
3Pune-ți nădejdea în Domnul, Israele,
de acum și până în veac!
Comments