1 Cor. 10:14-33

Despre Cina Domnului

14De aceea, preaiubiții mei, fugiți de închinarea la idoli. 15Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce spun. 16Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos? 17Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup, căci toți luăm o parte din aceeași pâine. 18Uitați-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei în împărtășire cu altarul? 19Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? 20Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii. 21Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa dracilor. 22Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

Cugetul nostru și al altuia

23Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. 25Să mâncați din tot ce se vinde pe piață, fără să cercetați ceva din pricina cugetului. 26Căci „al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el”. 27Dacă vă poftește un necredincios la o masă și voiți să vă duceți, să mâncați din tot ce vă pune înainte, fără să cercetați ceva din pricina cugetului. 28Dar, dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncați, din pricina celui ce v-a înștiințat și din pricina cugetului, căci „al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el”. 29Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia? 30Dacă mănânc aducând mulțumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulțumesc? 31Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. 32Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. 33După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți.

1 Împăraţilor 14

Nevasta lui Ieroboam la prorocul Ahia

1În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam. 2Și Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, și schimbă-ți hainele, ca să nu se știe că ești nevasta lui Ieroboam, și du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, prorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia. 3Ia cu tine zece pâini, turte și un vas cu miere și intră la el: el îți va spune ce va fi cu copilul.” 4Nevasta lui Ieroboam a făcut așa; s-a sculat, s-a dus la Silo și a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrânețe. 5Domnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbești așa și așa. Ea, când va veni, se va da drept alta.” 6Când a auzit Ahia vuietul pașilor ei, în clipa când intra pe ușă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam. Pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ți vestesc lucruri aspre. 7Du-te și spune lui Ieroboam: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel, 8am rupt împărăția de la casa lui David și ți-am dat-o ție, și n-ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele și a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. 9Tu ai făcut mai rău decât toți cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ți faci alți dumnezei și chipuri turnate, ca să Mă mânii, și M-ai lepădat înapoia ta! 10De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri. 11Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam va fi mâncat de câini și cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.»’ Căci Domnul a vorbit. 12Tu scoală-te și du-te acasă. Și, cum îți vor păși picioarele în cetate, copilul va muri. 13Tot Israelul îl va plânge și-l va îngropa, căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. 14Domnul va pune peste Israel un împărat care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Și nu se întâmplă oare chiar acum lucrul acesta? 15Domnul va lovi pe Israel, și Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această țară bună pe care o dăduse părinților lor și-i va împrăștia dincolo de râu, pentru că și-au făcut idoli, mâniind pe Domnul. 16Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe care le-a făcut Ieroboam și în care a târât și pe Israel.” 17Nevasta lui Ieroboam s-a sculat și a plecat. A ajuns la Tirța și, cum a atins pragul casei, copilul a murit. 18L-au îngropat, și tot Israelul l-a plâns, după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin robul Său Ahia, prorocul.

Moartea lui Ieroboam

19Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război și cum a domnit, sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. 20Ieroboam a împărățit douăzeci și doi de ani, apoi a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a împărățit fiul său Nadab.

Domnia lui Roboam

21Roboam, fiul lui Solomon, a împărățit peste Iuda. Avea patruzeci și unu de ani când s-a făcut împărat și a împărățit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel, ca să-Și pună Numele în ea. Mama sa se chema Naama, Amonita. 22Iuda a făcut ce este rău înaintea Domnului și, prin păcatele pe care le-au săvârșit, I-au stârnit gelozia mai mult decât părinții lor. 23Și-au zidit și ei înălțimi cu stâlpi închinați idolilor și astartee pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 24Au fost chiar și sodomiți în țară. Au făcut de toate urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 25În al cincilea an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. 26A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon. 27Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă și le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. 28Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii le purtau, apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor. 29Celelalte fapte ale lui Roboam și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 30Totdeauna a fost război între Roboam și Ieroboam. 31Roboam a adormit cu părinții lui și a fost îngropat cu părinții lui în cetatea lui David. Mama sa se numea Naama, Amonita. Și în locul lui a împărățit fiul său Abiam.

Psalmul 24

Un psalm al lui David

1Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,

lumea și cei ce o locuiesc!

2Căci El l-a întemeiat pe mări

și l-a întărit pe râuri.

3Cine va putea să se suie la muntele Domnului?

Cine se va ridica până la Locul Lui cel Sfânt?

4Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată,

cel ce nu-și dedă sufletul la minciună

și nu jură ca să înșele.

5Acela va căpăta binecuvântarea Domnului,

starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.

6Iată partea de moștenire a celor ce-L cheamă,

a celor ce caută Fața Ta, Dumnezeul lui Iacov.(Oprire)

7Porți, ridicați-vă capetele;

ridicați-vă, porți veșnice,

ca să intre Împăratul slavei!

8„Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul cel tare și puternic,

Domnul cel viteaz în lupte.

9Porți, ridicați-vă capetele;

ridicați-le, porți veșnice,

ca să intre Împăratul slavei!

10„Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul oștirilor:

El este Împăratul slavei!

1 Corinteni 11

Ținuta femeii în adunări

1Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos. 2Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat. 3Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește cu capul acoperit își necinstește Capul său. 5Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. 11Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul, prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu. 13Judecați voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 14Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. 16Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici Bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

17Vă dau aceste învățături, dar nu vă laud, pentru că vă adunați laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi. 18Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred, 19căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni. 20Când vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mâncați Cina Domnului. 21Fiindcă atunci când stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia; așa că unul este flămând, iar altul este beat. 22Ce? N-aveți case pentru ca să mâncați și să beți acolo? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și vreți să faceți de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud. 23Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. 24Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” 26Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El. 27De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. 30Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi și nu puțini dorm. 31Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. 32Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea. 33Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. 34Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osândă.

Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.

Geneza 9

Dumnezeu binecuvântează pe Noe

1Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul. 2S-apuce groaza și frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mișcă pe pământ și pe toți peștii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! 3Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca și iarba verde. 4Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați. 5Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. 6Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. 7Iar voi creșteți și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe pământ și înmulțiți-vă pe el!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

8Dumnezeu a mai vorbit lui Noe și fiilor lui, care erau cu el, și a zis: 9„Iată, Eu fac un legământ cu voi și cu sămânța voastră, care va veni după voi; 10cu toate viețuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât și vitele, și toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pământ. 11Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” 12Și Dumnezeu a zis: „Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ. 14Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor, 15și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.” 17Și Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ.”

Fiii lui Noe

18Fiii lui Noe, care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet: Ham este tatăl lui Canaan. 19Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul. 20Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie. 21A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. 22Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și a spus celor doi frați ai lui afară. 23Atunci, Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24Noe s-a trezit din amețeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

25Și a zis:

„Blestemat să fie Canaan!

Să fie robul robilor fraților lui!”

26El a mai zis:

„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem,

Și Canaan să fie robul lui!

27Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet.

Iafet să locuiască în corturile lui Sem,

Și Canaan să fie robul lor!”

28Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.