Efeseni 5

1Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. 2Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. 3Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. 4Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. 5Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 7Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei. 8Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. 9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. 10Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului 11și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. 12Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. 14De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.” 15Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 17De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. 19Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. 20Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. 21Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. 22Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, 23căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. 24Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. 25Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, 26ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, 27ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. 28Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși. 29Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; 30pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. 31„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.” 32Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). 33Încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine; și nevasta să se teamă de bărbat.

2 Samuel 6

Chivotul la Obed-Edom

1David a strâns iarăși pe toți aleșii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. 2Și David, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oștirilor, care stă între heruvimi, deasupra chivotului. 3Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou și l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza și Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou. 4L-au luat dar din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu și Ahio mergea înaintea chivotului. 5David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și cu țimbale. 6Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. 7Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui și a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. 8David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Și locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza (Ruperea lui Uza). 9David s-a temut de Domnul în ziua aceea și a zis: „Cum să intre chivotul Domnului la mine?” 10N-a vrut să aducă chivotul Domnului la el, în cetatea lui David, și l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat și Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom și toată casa lui.

Aducerea chivotului la Ierusalim

12Au venit și au spus împăratului David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce avea din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci, David a pornit și a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, au jertfit un bou și un vițel gras. 14David juca din răsputeri înaintea Domnului și era încins cu efodul de in subțire. 15Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului în strigăte de bucurie și în sunet de trâmbițe. 16Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră și, văzând pe împăratul David sărind și jucând înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima ei. 17După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui, în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot, și David a adus înaintea Domnului arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 18Când a isprăvit David de adus arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, a binecuvântat poporul în Numele Domnului oștirilor. 19Apoi a împărțit la tot poporul, la toată mulțimea lui Israel, bărbați și femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne și o turtă de stafide. Și tot poporul a plecat, fiecare la casa lui. 20David s-a întors să-și binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieșit înainte și a zis: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supușilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!” 21David a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău și de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. 22Vreau să mă arăt și mai de nimic decât de data asta și să mă înjosesc în ochii mei, totuși voi fi în cinste la slujnicele de care vorbești.” 23Și Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morții ei.

1 Cronici 13

Chivotul adus de David în casa lui Obed-Edom

1David a ținut sfat cu căpeteniile peste mii și peste sute, cu toți mai-marii. 2Și David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiți cu cale și dacă lucrul acesta vine de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părțile la frații noștri care au rămas în toate ținuturile lui Israel și la preoți și leviți în cetățile și împrejurimile lor, ca să se strângă la noi 3și să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.” 4Toată adunarea a hotărât să facă așa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor. 5David a strâns pe tot Israelul, de la Șilhor, în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu. 6Și David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care șade între heruvimi. 7Au pus într-un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab. Uza și Ahio cârmuiau carul. 8David și tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând și zicând din harpe, din lăute, din tobe, din chimvale și din trâmbițe. 9Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne. 10Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Domnul l-a lovit pentru că întinsese mâna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu. 11David s-a mâniat că Domnul făcuse o spărtură lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea, locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza. 12David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea și a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?” 13David n-a tras chivotul la el, în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 14Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce era al lui.

Proverbele 20

1Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;

oricine se îmbată cu ele nu este înțelept.

2Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu;

cine îl supără păcătuiește împotriva sa însuși.

3Este o cinste pentru om să se ferească de certuri;

dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

4Toamna, leneșul nu ară;

la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

5Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci,

dar omul priceput știe să scoată din ele.

6Mulți oameni își trâmbițează bunătatea;

dar cine poate găsi un om credincios?

7Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui;

ferice de copiii lui după el!

8Împăratul care șade pe scaunul de domnie al dreptății

risipește orice rău cu privirea lui.

9Cine poate zice: „Mi-am curățit inima,

sunt curat de păcatul meu”?

10Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri

sunt o scârbă înaintea Domnului.

11Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui

dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană.

12Urechea care aude și ochiul care vede,

și pe una, și pe celălalt, Domnul le-a făcut.

13Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac;

deschide ochii și te vei sătura de pâine!

14„Rău! Rău!” zice cumpărătorul

și, plecând, se fericește.

15Este aur și sunt multe mărgăritare;

dar buzele înțelepte sunt un lucru scump.

16Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul;

și ține-l zălog pentru alții!

17Pâinea minciunii este dulce omului,

dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș.

18Planurile se pun la cale prin sfat.

Fă războiul cu chibzuință!

19Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucrurile ascunse,

și cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci.

20Dacă cineva blestemă pe tatăl său și pe mama sa,

i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.

21O moștenire repede câștigată de la început

nu va fi binecuvântată la sfârșit.

22Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!”

Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta.

23Domnul urăște două feluri de greutăți,

și cântarul mincinos nu este un lucru bun.

24Domnul îndreaptă pașii omului,

dar ce înțelege omul din calea sa?

25Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă

și, abia după ce a făcut juruința, să se gândească.

26Un împărat înțelept vântură pe cei răi

și trece cu roata peste ei.

27Suflarea omului este o lumină a Domnului,

care pătrunde până în fundul măruntaielor.

28Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat,

și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate.

29Slava tinerilor este tăria,

dar podoaba bătrânilor sunt perii albi.

30Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile

și vânătăile până la rană.

Isaia 60

Ierusalimul zidit din nou

1„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine! 2Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine. 3Neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale. 4Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe. 5Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine și vistieriile neamurilor vor veni la tine. 6Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa; vor veni toți din Seba, aducând aur și tămâie, și vor vesti laudele Domnului. 7Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie și casa slavei Mele o voi face și mai slăvită. 8Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor? 9Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește. 10Străinii îți vor zidi zidurile și împărații lor îți vor sluji, căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine. 11Porțile tale vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații cu alaiul lor. 12Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. 13Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul Sfântului Meu Locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale și te vor numi ‘Cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel’. 15De unde erai părăsită și urâtă și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. 16Vei suge laptele neamurilor, vei suge țâța împăraților și vei ști astfel că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. 17În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine și să stăpânească dreptatea. 18Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale ‘Mântuire’ și porțile tale, ‘Laudă’. 19Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și Dumnezeul tău va fi slava ta. 20Soarele tău nu va mai asfinți și luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și zilele suferinței tale se vor sfârși. 21Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul tău: ei vor stăpâni țara pe vecie ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea. 22Cel mai mic se va face o mie și cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.”