Deutoronom 20, Psalm 107
DEUTERONOMUL 20
Scutirile de militărie
1Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine. 2La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3Să le spună: ‘Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimântați, nu vă îngroziți dinaintea lor. 4Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mântuiască.’ 5Mai-marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: ‘Cine a zidit o casă nouă și nu s-a așezat încă în ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea. 6Cine a sădit o vie și n-a mâncat încă din ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să mănânce altul din ea. 7Cine s-a logodit cu o femeie și n-a luat-o încă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o ia altul.’ 8Mai-marii oștirii să vorbească mai departe poporului și să spună: ‘Cine este fricos și slab la inimă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui.’ 9După ce mai-marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului.
Cum să se poarte cu cetățile vrăjmașe
10Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus. 12Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. 13Și, după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. 14Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi pe care ți-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău. 15Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor acestora. 16Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. 17Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe hetiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, 18ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru. 19Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care ești în război, ca s-o cucerești, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei și să nu-i tai, căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine? 20Numai copacii pe care-i vei ști că nu sunt pomi buni de mâncat vei putea să-i strici și să-i tai și vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, până va cădea.
PSALMUL 107
CARTEA A CINCEA
1„Lăudați pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!”
2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul,
pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului
3și pe care i-a strâns din toate țările:
de la răsărit și de la apus,
de la miazănoapte și de la mare.
4Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate
și nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
5Sufereau de foame și de sete;
le tânjea sufletul în ei.
6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7i-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
9Căci El a potolit setea sufletului însetat
și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10Cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții
trăiau legați în ticăloșie și în fiare,
11pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12El le-a smerit inima prin suferință:
au căzut, și nimeni nu i-a ajutat.
13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
14I-a scos din întuneric și din umbra morții
și le-a rupt legăturile.
15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
16Căci El a sfărâmat porți de aramă
și a rupt zăvoare de fier.
17Nebunii, prin purtarea lor vinovată
și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
și erau lângă porțile morții.
19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
20a trimis Cuvântul Său și i-a tămăduit,
și i-a scăpat de groapă.
21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
22Să-I aducă jertfe de mulțumire
și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii
și făceau negoț pe apele cele mari,
24aceia au văzut lucrările Domnului
și minunile Lui în mijlocul adâncului.
25El a zis și a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
26Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc;
sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
27Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat
și zadarnică le era toată iscusința.
28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29A oprit furtuna, a adus liniștea
și valurile s-au potolit.
30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit
și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32Să-L înalțe în adunarea poporului
și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33El preface râurile în pustiu
și izvoarele de apă, în pământ uscat,
34țara roditoare, în țară sărată,
din pricina răutății locuitorilor ei.
35Tot El preface pustiul în iaz
și pământul uscat, în izvoare de ape.
36Așază acolo pe cei flămânzi,
și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37însămânțează ogoare, sădesc vii
și le culeg roadele.
38El îi binecuvântează și se înmulțesc nespus
și nu le împuținează vitele.
39Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire,
nenorocire și suferință,
40El varsă disprețul peste cei mari
și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș
și înmulțește familiile ca pe niște turme.
42Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,
și orice nelegiuire își închide gura!
43Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri
și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.
Comments