15 Martie

Exod 27, Ioan 6

Exod 27

Altarul pentru arderile-de-tot

1Altarul să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coți și lățimea lui, de cinci coți. Altarul să fie în patru colțuri și înălțimea lui să fie de cinci coți. 2În cele patru colțuri, să faci niște coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul și să-l acoperi cu aramă. 3Să faci pentru altar oale de scos cenușa, lopeți, lighene, furculițe și tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. 4Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de rețea, și să pui patru verigi de aramă la cele patru colțuri ale rețelei. 5Grătarul să-l pui sub streașina altarului, începând de jos, așa că grătarul să vină până la jumătatea altarului. 6Să faci apoi niște drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm, și să-i acoperi cu aramă. 7Să vâri drugii în verigi, și drugii să fie de amândouă părțile altarului când îl vor purta. 8Să-l faci din scânduri și gol pe dinăuntru. Să fie făcut așa cum ți s-a arătat pe munte.

Curtea cortului

9Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curții, să fie niște pânze de in subțire, răsucit, pe o lungime de o sută de coți pentru această primă latură, 10cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură să fie de argint. 11Înspre partea de miazănoapte, să fie, de asemenea, niște pânze pe o lungime de o sută de coți, cu douăzeci de stâlpi și cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură să fie de argint. 12Înspre partea de apus, să fie pentru lățimea curții niște pânze de cincizeci de coți, cu zece stâlpi și cele zece picioare ale lor. 13Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coți pentru lățimea curții, 14să mai fie cincisprezece coți de pânză pentru o aripă, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor, 15și cincisprezece coți de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor. 16Pentru poarta curții cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coți, albastră, purpurie și cârmâzie și de in subțire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi și cele patru picioare ale lor. 17Toți stâlpii curții de jur împrejur să aibă bețe de legătură de argint, cârlige de argint și picioare de aramă. 18Lungimea curții să fie de o sută de coți; lățimea, de cincizeci de coți de fiecare parte și înălțimea, de cinci coți; pânzele să fie de in subțire răsucit, iar picioarele să fie de aramă. 19Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toți țărușii lui și toți țărușii curții să fie de aramă.

Untdelemnul sfânt

20Să poruncești copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline, fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat. 21Aaron și fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineața înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii lor și pe care copiii lui Israel vor trebui s-o țină.

Ioan 6

Înmulțirea pâinilor

1După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4Paștele, praznicul iudeilor, erau aproape. 5Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” 8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția?” 10Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. 14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume.” 15Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

16Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!” 21Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieții

22Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?” 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” 28Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” 30„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’” 32Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, 33căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.” 34„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” 35Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți. 37Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, 38căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. 39Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” 41Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?” 43Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi. 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45În proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine. 46Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Pâinea care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” 52La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. 54Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el. 57După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru

60Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață. 64Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” 66Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?” 68„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. 69Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.” 71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.