1 Corinteni 15

Învierea și arătările lui Hristos

1Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas 2și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. 3V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, 5și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.

Însemnătatea învierii lui Hristos

12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. 14Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. 15Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. 16Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat. 17Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! 20Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. 21Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. 22Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, 23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. 26Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? 31În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. 32Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. 33Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” 34Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.

Cum vor învia morții

35Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?” 36Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi. 37Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. 38Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. 41Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; 43este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și înviază în putere. 44Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. 46Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. 48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc. 50Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, 52într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. 55Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”

Isaia 22

1Prorocie asupra văii vedeniilor: Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!” 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii. 9Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David și opriți apele iazului de jos. 10Numărați casele Ierusalimului și le stricați, ca să întăriți zidul. 11Faceți o cămară între cele două ziduri pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitați spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce de mult le-a pregătit. 12Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac. 13Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se mănâncă la carne și se bea la vin: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” 14Domnul oștirilor mi-a descoperit și mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veți muri”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.

Împotriva lui Șebna

15Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i: 16‘Ce ai tu aici la tine și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormânt?’ El își sapă un mormânt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stâncă! 17‘Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe un ghem. 18Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge pe un pământ întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău! 19Vei fi izgonit din dregătoria ta și te va smulge Domnul din locul tău. 20În ziua aceea’, zice Domnul, ‘voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău și voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. 22Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, și când va închide el, nimeni nu va deschide. 23Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. 24Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât și vasele. 25În ziua aceea’, zice Domnul oștirilor, ‘drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.’”

Osea 13

1Când vorbea, Efraim răspândea groaza în Israel. Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit. 2Și acum ei păcătuiesc întruna, își fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociți de ei, lucrare făcută de meșteri. Acestora le vorbesc ei și, jertfind oameni, sărută viței! 3De aceea vor fi ca norul de dimineață, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn. 4„Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din țara Egiptului încoace. Tu cunoști că nu este alt Dumnezeu afară de Mine și nu este alt Mântuitor afară de Mine. 5Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. 6Dar, când au dat de pășune, s-au săturat și, când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie, de aceea M-au uitat. 7Eu M-am făcut ca un leu pentru ei și-i pândesc ca un pardos pe drum. 8Mă năpustesc asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfâșii învelișul inimii, îi înghit pe dată ca un leu și fiarele câmpului îi vor face bucăți. 9Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta. 10Unde este împăratul tău ca să te scape în toate cetățile tale? Unde sunt judecătorii tăi despre care ziceai: ‘Dă-mi un împărat și domni’? 11Ți-am dat un împărat în mânia Mea și ți-l iau în urgia Mea! 12Nelegiuirea lui Efraim este strânsă, păcatul lui este păstrat. 13Îl vor apuca durerile nașterii; este un copil neînțelept, căci nu poate să nască la vremea sorocită! 14Îi voi răscumpăra din mâna Locuinței morților, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îți este ciuma? Locuință a morților, unde îți este nimicirea? Căința este ascunsă de privirile Mele!” 15Oricât de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraților săi, tot va veni vântul de răsărit, se va stârni din pustie un vânt al Domnului, îi va usca izvoarele și-i va seca fântânile; va jefui vistieria de toate vasele ei de preț. 16Samaria este pedepsită pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea uciși de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiți și vor spinteca pântecele femeilor lor însărcinate.

Ezechiel 45

1Când veți împărți țara ca moștenire prin sorți, să ridicați ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din țară, lungă de douăzeci și cinci de mii de coți și lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei. 2Din bucata aceasta veți lua pentru Sfântul Locaș cinci sute de coți în lung și cinci sute de coți în lat, în patru laturi, și cincizeci de coți ca loc slobod de jur împrejur. 3Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci și cinci de mii și lată de zece mii pentru Sfântul Locaș, pentru Locul Preasfânt. 4Aceasta este partea sfântă din țară: ea va fi a preoților care fac slujba în Sfântul Locaș, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor și acesta va fi un loc sfânt pentru Locașul cel Sfânt. 5Leviților care slujesc în casă să li se dea în stăpânire un ținut de douăzeci și cinci de mii de coți în lung și zece mii în lat, pentru cetățile în care vor locui, împreună cu douăzeci de odăi. 6Să dați și cetății o moșie de cinci mii de coți în lat și douăzeci și cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru Sfântul Locaș; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel. 7Pentru domnitor veți deosebi un loc lângă cele două laturi ale părții sfinte și ale moșiei cetății, de-a lungul părții sfinte și de-a lungul moșiei cetății, la apus de partea de apus și la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părți, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit. 8Acesta va fi pământul lui, moșia lui în Israel, și domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărți casei lui Israel cealaltă parte a țării, după semințiile ei.» 9Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Destul, domnitori ai lui Israel! Încetați cu silnicia și răpirile, faceți judecată și dreptate! Înlăturați stoarcerile voastre de la poporul Meu», zice Domnul Dumnezeu. 10«Să aveți cumpene drepte, o efă dreaptă și un bat drept. 11Efa și batul să aibă aceeași măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer și efa, a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer. 12Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli! 13Iată darul de mâncare pe care-l veți ridica: a șasea parte dintr-o efă la un omer de grâu și a șasea parte din efă la un omer de orz. 14Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veți datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece bați, căci zece bați fac un omer. 15O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate semințiile lui Israel să fie dată ca dar de mâncare, ardere-de-tot și jertfă de mulțumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispășire», zice Domnul Dumnezeu. 16«Tot poporul din țară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel. 17Domnitorul va fi dator să dea arderile-de-tot, darurile de mâncare și jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispășitoare, de darul de mâncare, de arderea-de-tot și de jertfa de mulțumire, ca să se facă ispășire pentru casa lui Israel.» 18Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În cea dintâi zi a lunii întâi, vei lua un vițel fără cusur și vei face ispășire pentru Sfântul Locaș. 19Preotul va lua din sângele jertfei ispășitoare și va pune pe ușorii casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului și pe ușorii porții curții dinăuntru. 20Tot așa vei face și în ziua întâi a lunii a șaptea, în ziua întâi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuință; și astfel veți curăți casa. 21În ziua a paisprezecea a lunii întâi, veți prăznui Paștele. Sărbătoarea va ține șapte zile, timp în care se vor mânca azimi. 22Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el și pentru tot poporul țării, un vițel ca jertfă de ispășire. 23În timpul celor șapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere-de-tot Domnului șapte viței și șapte berbeci fără cusur în fiecare din cele șapte zile și un țap ca jertfă de ispășire în fiecare zi. 24Va adăuga și darul de mâncare: câte o efă de fiecare vițel și o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă. 25În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, la sărbătoare, va aduce timp de șapte zile aceleași jertfe de ispășire, aceleași arderi-de-tot și același dar de mâncare împreună cu untdelemnul.»

Ezechiel 46

1Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Poarta curții dinăuntru, dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele șase zile de lucru, dar se va deschide în ziua Sabatului și va fi deschisă și în ziua lunii noi. 2Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porții de afară și va sta lângă ușorii porții. Apoi, preoții vor aduce arderea-de-tot și jertfele lui de mulțumire. El se va închina pe pragul porții, apoi va ieși iarăși afară și poarta nu se va închide până seara. 3Poporul țării se va închina și el înaintea Domnului la intrarea acestei porți în zilele de Sabat și la lunile noi. 4Arderea-de-tot pe care o va aduce Domnului domnitorul în ziua Sabatului va fi de șase miei fără cusur și un berbec fără cusur, 5iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec și un dar de bunăvoie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. 6În ziua lunii noi va da un vițel fără cusur, șase miei și un berbec, toți fără cusur. 7Și darul lui de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. 8Când va intra, domnitorul va intra pe drumul din tinda porții și va ieși pe același drum. 9Dar, când va veni poporul țării înaintea Domnului la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte ca să se închine va ieși pe poarta de miazăzi, iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi va ieși pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeași poartă pe care vor intra, ci vor ieși drept înainte pe cealaltă. 10Domnitorul va intra cu ei când vor intra și vor ieși împreună când vor ieși. 11La sărbători și la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă. 12Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoie sau o jertfă de mulțumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit și el își va aduce arderea-de-tot și jertfa de mulțumire așa cum le aduce în ziua Sabatului; apoi va ieși afară și, după ce va ieși, vor închide iarăși poarta. 13În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață. 14Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veșnică, pentru totdeauna! 15În fiecare dimineață vor aduce astfel mielul și darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere-de-tot veșnică.» 16Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire. 17Dar, dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moștenirea lui. 18Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!»’” 19M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte rânduite preoților și care se află spre miazănoapte. Și iată că în fund era un loc, înspre apus. 20El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoții carnea de la jertfele pentru vină și pentru ispășire și unde vor coace darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară și să sfințească astfel poporul prin ele.” 21M-a dus apoi în curtea de afară și m-a făcut să trec pe lângă cele patru colțuri ale curții. Și iată că era o curte la fiecare colț al curții. 22Și în cele patru colțuri ale curții erau niște curți despărțite, lungi de patruzeci de coți și late de treizeci; câteșipatru aveau aceeași măsură și erau în colțuri. 23Câteșipatru erau înconjurate cu un zid și la picioarele zidului de jur împrejur erau niște vetre pentru gătit. 24El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.”