Deutoronom 23, Psalm 112 - 113
NUMERI 23
Balaam binecuvântează
1Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci.” 2Balac a făcut cum spusese Balaam, și Balac și Balaam au adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar. 3Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, și eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieși înainte și ce-mi va descoperi îți voi spune.” Și s-a dus pe un loc înalt. 4Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam și Balaam I-a zis: „Am ridicat șapte altare și, pe fiecare altar, am adus câte un vițel și câte un berbec.” 5Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.” 6Balaam s-a întors la Balac și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el și toate căpeteniile Moabului.
7Balaam și-a rostit prorocia și a zis:
„Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia).
Împăratul Moabului m-a chemat din munții Răsăritului, zicând:
‘Vino și blestemă-mi pe Iacov!
Vino și defăimează-mi pe Israel!’
8Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?
Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul?
9Îl văd din vârful stâncilor,
Îl privesc de pe înălțimea dealurilor:
Este un popor care locuiește deoparte
Și nu face parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
Și să spună numărul unui sfert din Israel?
O, de aș muri de moartea celor neprihăniți
Și sfârșitul meu să fie ca al lor!”
Balaam binecuvântează a doua oară
11Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmașul meu, și iată că tu-l binecuvântezi!” 12El a răspuns și a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?” 13Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poți vedea, căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Și de acolo să mi-l blestemi.” 14L-a dus în câmpul Țofim, spre vârful muntelui Pisga, a zidit șapte altare și a adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar. 15Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, și eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.” 16Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus cuvinte în gură și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.” 17Balaam s-a întors la el, și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ți-a spus Domnul?”
18Balaam și-a rostit prorocia și a zis:
„Scoală-te, Balac, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om, ca să mintă,
Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
20Iată că am primit poruncă să binecuvântez.
Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.
21El nu vede nicio fărădelege în Iacov,
Nu vede nicio răutate în Israel.
Domnul Dumnezeul lui este cu el,
El este Împăratul lui, veselia lui.
22Dumnezeu i-a scos din Egipt,
Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
23Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,
Nici vrăjitoria împotriva lui Israel.
Acum se poate spune despre Iacov și Israel:
‘Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!’
24Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică
Și se ridică întocmai ca un leu.
Nu se culcă până ce n-a mâncat prada
Și n-a băut sângele celor uciși.”
Balaam prorocește iarăși bine
25Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!” 26Balaam a răspuns și a zis lui Balac: „Nu ți-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?” 27Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!” 28Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu fața spre pustie. 29Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 30Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.
PSALMUL 112
1Lăudați pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
2Sămânța lui va fi puternică pe pământ;
neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.
3El are în casă bogăție și belșug
și neprihănirea lui dăinuiește în veci.
4Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric,
el este milostiv, îndurător și drept.
5Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul
și care își rânduiește faptele după dreptate!
6Căci el nu se clatină niciodată;
pomenirea celui neprihănit ține în veci.
7El nu se teme de vești rele,
ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
8Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă,
până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui.
9El este darnic, dă celor lipsiți;
milostenia lui ține în veci;
capul i se înalță cu slavă.
10Cel rău vede lucrul acesta și se mânie,
scrâșnește din dinți și se topește.
Poftele celor răi rămân neîmplinite.
PSALMUL 113
1Lăudați pe Domnul!
Robii Domnului, lăudați,
lăudați Numele Domnului!
2Fie Numele Domnului binecuvântat
de acum și până în veac!
3De la răsăritul soarelui până la apusul lui,
fie Numele Domnului lăudat!
4Domnul este înălțat mai presus de toate neamurile,
slava Lui este mai presus de ceruri.
5Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,
care locuiește atât de sus?
6El Își pleacă privirile să vadă
ce se face în ceruri și pe pământ.
7El ridică pe sărac din țărână,
înalță pe cel lipsit din gunoi,
8ca să-i facă să șadă împreună cu cei mari:
cu mai-marii poporului Său.
9El dă o casă celei ce era stearpă,
face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudați pe Domnul!
Comments