Faptele Apostolilor 17

Pavel la Tesalonic

1Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. „Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4Unii din ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. 6Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: „Oamenii aceștia care au răscolit lumea au venit și aici, 7și Iason i-a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor Cezarului și spun că este un alt Împărat: Isus.” 8Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetății, 9care au dat drumul lui Iason și celorlalți numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

10Frații au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa. 12Mulți dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure și să ațâțe noroadele. 14Atunci, frații au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila și Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena. Cuvântarea

15Cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. 16Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli. 17În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.” 19Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu? 20Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.” 21Căci toți atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. 25El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, 27ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’ 29Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…” 32Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” 33Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Totuși unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei.

2 Împăraţilor 16

Ahaz împăratul lui Iuda

1În al șaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda. 2Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. 3Ci a umblat în calea împăraților lui Israel și chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 4A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub toți copacii verzi. 5Atunci, Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască. 6În același timp, Rețin, împăratul Siriei, a adus iarăși Elatul sub stăpânirea sirienilor; a izgonit pe evrei din Elat și sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi. 7Ahaz a trimis soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău și fiul tău; suie-te și izbăvește-mă din mâna împăratului Siriei și din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.” 8Și Ahaz a luat argintul și aurul din Casa Domnului și din vistieriile casei împăratului și le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. 9Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir și a omorât pe Rețin. 10Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Și, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul și înfățișarea acestui altar, întocmai cum era făcut. 11Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz și preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. 12La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat de el și s-a suit pe el. 13A ars pe el arderea-de-tot și darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură și a stropit pe altar sângele jertfelor de mulțumire. 14A îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar și Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. 15Și împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineață și darul de mâncare de seară, arderea-de-tot a împăratului și darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din țară și darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură și să stropești pe el tot sângele arderilor-de-tot și tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.” 16Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. 17Și împăratul Ahaz a sfărâmat tăbliile de la temelie și a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă care erau sub ea și a pus-o pe o pardoseală de piatră. 18De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum și intrarea de afară a împăratului. 19Celelalte fapte ale lui Ahaz și tot ce a făcut el nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 20Ahaz a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Psalmul 50

Un psalm al lui Asaf

1Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește

și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui.

2Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite,

de acolo strălucește Dumnezeu.

3Dumnezeul nostru vine și nu tace.

Înaintea Lui merge un foc mistuitor

și împrejurul Lui, o furtună puternică.

4El strigă spre ceruri sus

și spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

5„Strângeți-Mi pe credincioșii Mei,

care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

6Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui,

căci Dumnezeu este Cel ce judecă.(Oprire)

7„Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi;

ascultă, Israele, și te voi înștiința!

Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

8Nu pentru jertfele tale te mustru,

căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.

9Nu voi lua tauri din casa ta,

nici țapi din staulele tale.

10Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor,

toate fiarele munților cu miile lor.

11Eu cunosc toate păsările de pe munți

și tot ce se mișcă pe câmp este al Meu.

12Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție,

căci a Mea este lumea și tot ce cuprinde ea.

13Oare mănânc Eu carnea taurilor?

Oare beau Eu sângele țapilor?

14Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri

și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt!

15Cheamă-Mă în ziua necazului

și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

16Dumnezeu zice însă celui rău:

„Ce tot înșiri tu legile Mele

și ai în gură legământul Meu,

17când tu urăști mustrările

și arunci cuvintele Mele înapoia ta?

18Dacă vezi un hoț, te unești cu el

și te însoțești cu preacurvarii.

19Dai drumul gurii la rău

și limba ta urzește vicleșuguri.

20Stai și vorbești împotriva fratelui tău,

clevetești pe fiul mamei tale.

21Iată ce ai făcut, și Eu am tăcut.

Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine.

Dar te voi mustra și îți voi pune totul sub ochi!

22Luați seama dar, voi, care uitați pe Dumnezeu,

ca nu cumva să vă sfâșii și să nu fie nimeni să vă scape.

23Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește,

și celui ce veghează asupra căii lui,

aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Psalmul 96

1Cântați Domnului o cântare nouă!

Cântați Domnului, toți locuitorii pământului!

2Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui,

vestiți din zi în zi mântuirea Lui!

3Povestiți printre neamuri slava Lui,

printre toate popoarele minunile Lui!

4Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă.

El este mai de temut decât toți dumnezeii.

5Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli,

dar Domnul a făcut cerurile.

6Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui,

slava și podoaba sunt în Locașul Lui cel Sfânt.

7Familiile popoarelor, dați Domnului,

dați Domnului slavă și cinste!

8Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui!

Aduceți daruri de mâncare și intrați în curțile Lui!

9Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte,

tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pământului!

10Spuneți printre neamuri: „Domnul împărățește!

De aceea lumea este tare și nu se clatină.”

Domnul judecă popoarele cu dreptate.

11Să se bucure cerurile și să se veselească pământul;

să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

12Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea,

toți copacii pădurii să strige de bucurie

13înaintea Domnului! Căci El vine,

vine să judece pământul.

El va judeca lumea cu dreptate

și popoarele după credincioșia Lui.

Daniel 5

Ospățul lui Belșațar și luarea Babilonului

1Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. 2Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 3Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 4Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. 5În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. 6Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul și a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.” 8Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tâlcuiască împăratului. 9Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, fața i s-a îngălbenit și mai-marii lui au rămas încremeniți. 10Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața! 11În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți, și, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, 12și anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!” 13Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. 15Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. 16Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției!” 17Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă altuia răsplătirile tale! Totuși voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui. 18Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăție, mărime, slavă și strălucire 19și, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și cobora pe cine voia. 20Dar, când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. 22Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. 23Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale! 24De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. 25Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit!’ 26Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. 27Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor! 28Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor!” 29Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției. 30Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. 31Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.