Levitic 24, Psalm 31
PSALMUL 31
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.
Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3Căci Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea
și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,
căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5În mâinile Tale îmi încredințez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți
și mă încred în Domnul.
7Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu
8și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului,
ci îmi vei pune picioarele la loc larg!
9Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;
10mi se sfârșește viața în durere și anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele!
11Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,
de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei;
cei ce mă văd pe uliță fug de mine.
12Sunt uitat de inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13Aud vorbele rele ale multora,
văd spaima care domnește împrejur,
când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea
și uneltesc să-mi ia viața.
14Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem,
ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți în Locuința morților!
18Să amuțească buzele mincinoase,
care vorbesc cu îndrăzneală,
cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
și pe care o arăți celor ce se încred
în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc,
îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:
parc-aș fi fost într-o cetate întărită!
22În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,
căci Domnul păzește pe cei credincioși
și pedepsește aspru pe cei mândri!
24Fiți tari și îmbărbătați-vă inima,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul!
LEVITICUL 24
Rânduieli privitoare la sfeșnic
1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Poruncește copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat. 3Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat, de seara până dimineața, în fața Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. 4Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
Pâinile pentru punerea înainte
5Să iei floare de făină și să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă. 6Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului. 7Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului. 8În fiecare zi de Sabat, să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veșnic pe care-l vor ține copiii lui Israel. 9Pâinile acestea să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui și să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică.”
Pedeapsa împotriva hulitorilor și a ucigașilor
10Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit. 11Fiul femeii israelite a hulit și a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. 12L-au aruncat în temniță, până va spune Moise ce va porunci Domnul. 13Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 14„Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit să-și pună mâinile pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre. 15Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Oricine va blestema pe Dumnezeul lui își va lua pedeapsa pentru păcatul lui. 16Cine va blestema Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu. 17Cine va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 18Cine va da unui dobitoc o lovitură de moarte să-l înlocuiască: viață pentru viață. 19Dacă cineva rănește pe aproapele lui, să i se facă așa cum a făcut și el: 20frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeași rană pe care a făcut-o el aproapelui său. 21Cine va ucide un dobitoc să-l înlocuiască, dar cine va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. 22Să aveți aceeași lege pentru străin ca și pentru băștinaș; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 23Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise și l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
Comments