top of page
Caută

19 Februarie 2024



Exod 2, Luca 5




 



EXODUL 2

Nașterea lui Moise

1Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. 2Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. 3Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului. 4Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. 5Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia. 6L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!” 7Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?” 8„Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului. 9Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.

Fuga lui Moise în Madian

11În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre frații lui. 12S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13A ieșit și în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?” 14Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” 15Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână. 16Preotul din Madian avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17Dar au venit păstorii și le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat și le-a adăpat turma. 18Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceți așa de curând azi?” 19Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20Și el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce ați lăsat acolo pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine!” 21Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora. 22Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o țară străină”.

Dumnezeu aude strigătul israeliților

23După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. 24Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. 25Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.


LUCA 5

Pescuirea minunată

1Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. 3S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi, a șezut jos și învăța pe noroade din corabie. 4Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” 5Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” 6După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. 7Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. 8Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” 9Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” 11Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul și au mers după El.

Vindecarea unui lepros

12Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 13Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra. 14Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” 15Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. 16Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

17Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21Cărturarii și fariseii au început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre? 23Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îți sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’? 24Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” 25Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26Toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

Chemarea lui Levi

27După aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” 28Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El. 29Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. 30Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” 31Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 32N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Întrebarea despre post

33Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau.” 34El le-a răspuns: „Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul când mirele este cu ei? 35Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” 36Le-a spus și o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe și haina cea nouă și nici peticul luat de la ea nu se potrivește la cea veche. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc; 38ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și amândouă se păstrează. 39Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”

0 comentarii

ความคิดเห็น


bottom of page