top of page
Caută

2 Februarie


EXODUL 14, LUCA 17


 

EXODUL 14


Trecerea Mării Roșii


1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ 4Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. 9Egiptenii i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. 11Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ți spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” 15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea. 18Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.” 19Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. 22Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.” 27Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. 28Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.



LUCA 17


Prilejurile de păcătuire


1Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască. 3Luați seama la voi înșivă!

Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierți.” 5Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credința!” 6Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare’, și v-ar asculta.


„Robi netrebnici”


7 Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată și șezi la masă’? 8Nu-i va zice mai degrabă: ‘Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu’? 9Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”


Cei zece leproși


11Isus mergea spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea. 12Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe, 13și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!” 14Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!” Și pe când se duceau, au fost curățiți. 15Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 16S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean. 17Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt? 18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?” 19Apoi i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit.”


Venirea Împărăției lui Dumnezeu


20Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. 21Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo’. Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”


Venirea Fiului omului


22Și a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului, și n-o veți vedea. 23Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceți, nici să nu-i urmați. 24Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa. 25Dar, mai întâi, trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: 27mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. 28Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, 29dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. 30Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului. 31În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. 32Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot. 33Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde și oricine o va pierde o va găsi. 34Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 35două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” 37Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”

0 comentarii

Comentários


bottom of page