top of page
Caută

22 Februarie


EXOD 5, LUCA 8



 


EXODUL 5


Moise și Aaron înaintea lui Faraon


1Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.’” 2Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.” 3Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.”


Mărirea muncilor


5Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” 6Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: 7„Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” 10Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” 12Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? 16Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” 17Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.”


Cârtirea israeliților


19Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” 20Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”


LUCA 8


Isus propovăduiește Evanghelia


1Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, 3Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.


Pilda semănătorului


4Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: 5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. 8O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” 9Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. 10El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. 11Iată ce înțeles are pilda aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. 13Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. 16Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. 18Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.”


Mama și frații lui Isus


19Mama și frații lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20Cineva I-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”


Potolirea furtunii


22Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. 23Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. 25Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”

Vindecarea unui îndrăcit

26Au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. 28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. 30Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. 31Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc. 32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. 34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. 36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37Tot norodul din ținutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. 38Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: 39„Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

40La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. 41Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; 42pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43Și era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’46Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” 47Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. 48Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.” 50Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.” 51Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. 52Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” 53Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. 54Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!” 55Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

0 comentarii

Comentários


bottom of page