top of page
Caută

22 Mai


Numeri 31, Psalm 77



 

NUMERI 32

Galaadul dat lui Gad și Ruben

1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de vite și au văzut că țara lui Iaezer și țara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 2Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai-marii adunării și le-au zis: 3„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon, 4țara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel este un loc bun pentru vite, și robii tăi au vite.” 5Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan.” 6Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici? 7Pentru ce voiți să înmuiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească țara. 9S-au suit până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, au înmuiat inima copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea Domnul. 10Și Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat zicând: 11‘Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea, 12afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.’ 13Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului. 14Și iată că voi luați locul părinților voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceți pe Domnul să Se aprindă și mai tare de mânie împotriva lui Israel. 15Căci, dacă vă întoarceți de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie și veți aduce pierderea poporului acestuia întreg.” 16Ei s-au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri, 17apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit, și pruncii noștri vor locui în aceste cetăți întărite, din pricina locuitorilor țării acesteia. 18Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moștenirea lui 19și nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moștenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.” 20Moise le-a zis: „Dacă faceți așa, dacă vă înarmați ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă toți aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui, 22și dacă vă veți întoarce înapoi numai după ce țara va fi supusă înaintea Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, și ținutul acesta va fi moșia voastră înaintea Domnului. 23Dar, dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului și să știți că păcatul vostru vă va ajunge. 24Zidiți cetăți pentru pruncii voștri și ocoale pentru vitele voastre și faceți ce ați spus cu gura voastră.” 25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru. 26Pruncii noștri, nevestele, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne în cetățile Galaadului, 27iar robii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.” 28Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din semințiile copiilor lui Israel. 29El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmați cu toții ca să lupte înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați în stăpânire ținutul Galaadului. 30Dar dacă nu vor merge înarmați împreună cu voi, să se așeze în mijlocul vostru în țara Canaanului.” 31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul. 32Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaanului, dar noi să ne avem moștenirea noastră dincoace de Iordan.”

Luarea în stăpânire a Galaadului

33Moise a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția lui Sihon, împăratul amoriților, și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara cu cetățile ei, cu ținuturile cetăților țării de jur împrejur. 34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofan, Iaezer, Iogbeha, 36Bet-Nimra și Bet-Haran, cetăți întărite, și au făcut staule pentru turme. 37Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim, 38Nebo și Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le-au zidit. 39Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriții care erau acolo. 40Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a așezat acolo. 41Iair, fiul lui Manase, a pornit și el și a luat târgurile, și le-a numit târgurile lui Iair. 42Nobah a pornit și el și a luat Chenatul, împreună cu cetățile care țineau de el, și l-a numit Nobah, după numele lui.


PSALMUL 77

Către mai-marele cântăreților.

După Iedutun. Un psalm al lui Asaf

1Strig cu glasul meu către Dumnezeu,

strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.

2În ziua necazului meu, caut pe Domnul;

noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;

sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

3Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem;

mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul.(Oprire)

4Tu îmi ții pleoapele deschise

și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.

5Mă gândesc la zilele de demult,

la anii de odinioară.

6Mă gândesc la cântările mele noaptea,

cuget adânc înăuntrul inimii mele,

îmi cade duhul pe gânduri și zic:

7„Va lepăda Domnul pentru totdeauna?

Și nu va mai fi El binevoitor?

8S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?

S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?

9A uitat Dumnezeu să aibă milă?

Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”(Oprire)

10Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr

este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași.”

11Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,

căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

12da, mă voi gândi la toate lucrările Tale

și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

13Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte!

Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

14Tu ești Dumnezeul care face minuni;

Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.

15Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,

pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif.(Oprire)

16Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,

când Te-au văzut apele, s-au cutremurat

și adâncurile s-au mișcat.

17Norii au turnat apă cu găleata,

tunetul a răsunat în nori,

și săgețile Tale au zburat în toate părțile.

18Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,

fulgerele au luminat lumea:

pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.

19Ți-ai croit un drum prin mare,

o cărare prin apele cele mari,

și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.

20Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă,

prin mâna lui Moise și Aaron.


0 comentarii

19 Iunie

18 Iunie

17 Iunie

Komentar


bottom of page