24 Februarie

EXOD 7, LUCA 10

EXODUL 7

1 Domnul i-a zis lui Moise:

‒ Vezi că te-am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. 2Să-i spui tot ce-ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și, prin faptele mărețe ale judecății, Îmi voi scoate armatele din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 5Și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.

6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul. 7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani când i-au vorbit lui Faraon.

Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe

8 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să-i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe“.

10Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un șarpe. 11Atunci Faraon i-a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și-au aruncat toiegele și acestea s-au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Totuși, inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, întocmai cum spusese Domnul.

Prima urgie: transformarea apei în sânge

14Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită. Nu vrea să lase poporul să plece. 15Du-te dimineață la Faraon și, chiar atunci când el se duce la apă, stai pe malul Nilului ca să-l întâlnești și ia în mână toiagul care s-a transformat în șarpe. 16Să-i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine ca să-ți spun: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească în deșert. Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17De aceea, așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor transforma în sânge. 18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil’»“. 19Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul, întinde-ți mâna peste apele Egiptului – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor – și ele se vor transforma în sânge». Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră“.

20Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s-a transformat în sânge. 21Peștii din Nil au murit și Nilul s-a împuțit, astfel că egiptenii n-au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.

22Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s-a împietrit și el nu i-a ascultat pe Aaron și pe Moise, întocmai cum spusese Domnul. 23Faraon s-a întors, a intrat în palat, și inima nu i-a fost mișcată de întâmplarea aceasta. 24Toți egiptenii au săpat de-a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.

LUCA 10

Trimiterea celor șaptezeci de ucenici

1După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. 2Și le-a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. 3Duceți-vă; iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum. 5În orice casă veți intra, să ziceți întâi: ‘Pacea să fie peste casa aceasta!’ 6Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi. 7Să rămâneți în casa aceea și să mâncați și să beți ce vi se va da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblați din casă în casă. 8În oricare cetate veți intra și unde vă vor primi oamenii, să mâncați ce vi se va pune înainte, 9să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ‘Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’ 10Dar, în oricare cetate veți intra și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei și să ziceți: 11‘Scuturăm împotriva voastră chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’ 12Eu vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. 14De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 15Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuința morților. 16Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește, iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Întoarcerea celor șaptezeci

17Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis: „Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.” 18Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma. 20Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” 21În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu. 22Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” 23Apoi, S-a întors spre ucenici și le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi, și n-au auzit.”

Pilda samariteanului

25Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 26Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.” 29Dar el, care voia să se îndreptățească, a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30Isus a luat din nou cuvântul și a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 32Un levit trecea și el prin locul acela și, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el. 35A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: ‘Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.’ 36Care dintre aceștia trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37„Cel ce și-a făcut milă cu el”, a răspuns învățătorul Legii. „Du-te de fă și tu la fel”, i-a zis Isus.

Marta și Maria

38Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. 40Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El și I-a zis: „Doamne, nu-Ți pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” 41Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, 42dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”