
2 Împărați 6, 1 Timotei 3
2 Împăraţilor 6
Securea unui fiu al prorocilor
1Fiii prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. 2Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceți-vă!” 3Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi!” El a răspuns: „Voi merge.” 4A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. 5Și, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” 6Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. 7Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna și l-a luat.
Orbirea sirienilor
8Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” 9Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii.” 10Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. 11Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?” 12Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.” 13Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.” 14A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” 16El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.” 17Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei. 18Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire!” Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine și vă voi duce la omul pe care-l căutați.” Și i-a dus la Samaria. 20Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei. 21Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” 22„Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” 23Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare și ei au mâncat și au băut, apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel.
Împresurarea Samariei
24După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. 25În Samaria a fost o mare foamete și atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint. 26Și, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” 27El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” 28Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine vom mânca pe fiul meu.’ 29Noi am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” 30Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup. 31Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!” 32Elisei ședea în casă și bătrânii ședeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni solul, închideți ușa și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?” 33Pe când le vorbea el încă, solul se și coborâse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am de nădăjduit de la Domnul?”
2 Timotei 3
1Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, 3fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, 4vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, 5având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. 6Sunt printre ei unii care se vâră prin case și momesc pe femeile ușuratice, îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte, 7care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului. 8După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricați la minte și osândiți în ceea ce privește credința. 9Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni. 10Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, 11prigonirile și suferințele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Știi ce prigoniri am răbdat, și totuși Domnul m-a izbăvit din toate. 12De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți. 13Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși. 14Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat: 15din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus. 16Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, 17pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Comments