25 Iunie

Deutorornom 31, Psalm 119:97-120

DEUTERONOMUL 31

CELE DIN URMĂ CUVINTE ALE LUI MOISE

CAPITOLELE 31—34

(Ioan 14—17.)

Iosua

1Moise s-a dus și a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel: 2„Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani. Nu voi mai putea merge în fruntea voastră, și Domnul mi-a zis: ‘Tu să nu treci Iordanul!’ 3Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta și vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul. 4Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon și Og, împărații amoriților, și țării lor, pe care a nimicit-o. 5Domnul vi le va da în mână și le veți face după poruncile pe care vi le-am dat. 6Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa.” 7Moise a chemat pe Iosua și i-a zis în fața întregului Israel: „Întărește-te și îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat părinților lor că le-o va da și tu îi vei pune în stăpânirea ei. 8Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”

Să citească legea

9Moise a scris legea aceasta și a încredințat-o preoților, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel. 10Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare șapte ani, pe vremea anului iertării, la Sărbătoarea Corturilor, 11când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citești legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. 12Să strângi poporul, bărbații, femeile, copiii și străinul care va fi în cetățile tale, ca să audă și să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 13Pentru ca și copiii lor, care n-o vor cunoaște, s-o audă și să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veți trăi în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.” 14Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua și înfățișați-vă în cortul întâlnirii. Eu îi voi da poruncile Mele.” Moise și Iosua s-au dus și s-au înfățișat în cortul întâlnirii. 15Și Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: și stâlpul de nor s-a oprit la ușa cortului. 16Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinții tăi. Și poporul acesta se va scula și va curvi după dumnezeii străini ai țării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi și va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. 17În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi și-Mi voi ascunde Fața de ei. El va fi prăpădit și-l vor ajunge o mulțime de rele și necazuri și atunci va zice: ‘Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’ 18Și Eu Îmi voi ascunde Fața în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alți dumnezei. 19Acum, scrieți-vă cântarea aceasta. Învață pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, și cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel. 20Căci voi duce pe poporul acesta în țara pe care am jurat părinților lui că i-o voi da, țară unde curge lapte și miere; el va mânca, se va sătura și se va îngrășa, apoi se va întoarce la alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti și va călca legământul Meu. 21Când va fi lovit atunci cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată și pe care uitarea n-o va șterge din gura urmașilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată și azi, înainte chiar ca să-l fi dus în țara pe care am jurat că i-o voi da.” 22În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și a învățat pe copiii lui Israel s-o cânte. 23Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, și a zis: „Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în țara pe care am jurat că le-o voi da; și Eu Însumi voi fi cu tine.” 24După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, 25a dat următoarea poruncă leviților, care duceau chivotul legământului Domnului: 26„Luați cartea aceasta a legii și puneți-o lângă chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. 27Căci eu îți cunosc duhul tău de răzvrătire și încăpățânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiți voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiți veți fi după moartea mea! 28Strângeți înaintea mea pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe căpeteniile oștirii voastre; voi spune cuvintele acestea în fața lor și voi lua martor împotriva lor cerul și pământul. 29Căci știu că după moartea mea vă veți strica și vă veți abate de la calea pe care v-am arătat-o și, în cele din urmă, vă va ajunge nenorocirea, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniați prin lucrul mâinilor voastre.” 30Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața întregii adunări a lui Israel:

Psalm 119:97-120

Cât de mult iubesc Legea Ta!

Toată ziua mă gândesc la ea.

98Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei,

căci totdeauna le am cu mine.

99Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei,

căci mă gândesc la învățăturile Tale.

100Am mai multă pricepere decât bătrânii,

căci păzesc poruncile Tale.

101Îmi țin piciorul departe de orice drum rău,

ca să păzesc Cuvântul Tău.

102Nu mă depărtez de legile Tale,

căci Tu mă înveți.

103Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!

Mai dulci decât mierea în gura mea!

104Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,

de aceea urăsc orice cale a minciunii.

105Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele

și o lumină pe cărarea mea.

106Jur, și mă voi ține de jurământ,

că voi păzi legile Tale cele drepte.

107Sunt foarte amărât:

înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!

108Primește, Doamne, simțămintele pe care le spune gura mea

și învață-mă legile Tale!

109Viața îmi este necurmat în primejdie,

și totuși nu uit Legea Ta.

110Niște răi îmi întind curse,

dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.

111Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci,

căci ele sunt bucuria inimii mele.

112Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale,

totdeauna și până la sfârșit.

113Urăsc pe oamenii nehotărâți,

dar iubesc Legea Ta.

114Tu ești adăpostul și scutul meu;

eu nădăjduiesc în făgăduința Ta.

115Depărtați-vă de mine, răilor,

ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

116Sprijină-mă, după făgăduința Ta, ca să trăiesc

și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea!

117Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat

și să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale!

118Tu disprețuiești pe toți cei ce se depărtează de orânduirile Tale,

căci înșelătoria lor este zadarnică.

119Ca spuma iei pe toți cei răi de pe pământ,

de aceea eu iubesc învățăturile Tale.

120Mi se înfioară carnea de frica Ta

și mă tem de judecățile Tale.