Deutorornom 32, Psalm 119:121-144
DEUTERONOMUL 32
Cântarea lui Moise
1„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi;
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să curgă învățăturile mele,
Ca roua să cadă cuvântul meu,
Ca ploaia repede pe verdeață,
Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3Căci voi vesti Numele Domnului.
Dați slavă Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite,
Căci toate căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate,
El este drept și curat.
5Ei s-au stricat;
Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor!
Neam îndărătnic și stricat!
6Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?!
Popor nechibzuit și fără înțelepciune!
Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,
Te-a întocmit și ți-a dat ființă?
7Adu-ți aminte de zilele din vechime,
Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,
Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța,
Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor,
Când a despărțit pe copiii oamenilor,
A pus hotare popoarelor
După numărul copiilor lui Israel,
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l-a găsit într-un ținut pustiu,
Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate;
L-a înconjurat, l-a îngrijit
Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11Ca vulturul care își scutură cuibul,
Zboară deasupra puilor,
Își întinde aripile, îi ia
Și-i poartă pe penele lui,
12Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,
Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13L-a suit pe înălțimile țării,
Și Israel a mâncat roadele câmpului;
I-a dat să sugă miere din stâncă,
Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14Untul de la vaci și laptele oilor,
Cu grăsimea mieilor,
A berbecilor din Basan și a țapilor,
Cu grăsimea grâului,
Și ai băut vinul, sângele strugurelui.
15Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior;
Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit!
Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,
A nesocotit Stânca mântuirii lui,
16L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mâniat prin urâciuni;
17Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,
Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
Dumnezei noi, veniți de curând,
De care nu se temuseră părinții voștri.
18Ai părăsit Stânca cea care te-a născut
Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat,
S-a supărat pe fiii și fiicele Lui.
20El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei
Și voi vedea care le va fi sfârșitul,
Căci sunt un neam stricat,
Sunt niște copii necredincioși.
21Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M-au mâniat prin idolii lor deșerți.
Și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.
Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22Căci focul mâniei Mele s-a aprins
Și va arde până în fundul Locuinței morților,
Va nimici pământul și roadele lui,
Va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,
Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.
24Vor fi topiți de foame, stinși de friguri
Și de boli cumplite;
Voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice
Și otrava șerpilor.
25Afară vor pieri de sabie
Și înăuntru vor pieri de groază:
Și tânărul, și fata,
Și copilul de țâță, ca și bătrânul.
26Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,
Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
27Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,
Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească
Și să zică: «Mâna noastră cea puternică,
Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
28Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț
Și nu-i pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege
Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.
30Cum ar urmări unul singur o mie din ei
Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,
Dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.
32Ci vița lor este din sadul Sodomei
Și din ținutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviți,
Bobițele lor sunt amare;
33Vinul lor este venin de șerpi,
Este otravă cumplită de aspidă.
34Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea și
Eu voi răsplăti
Când va începe să le alunece piciorul!
Căci ziua nenorocirii lor este aproape
Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’
36Domnul va judeca pe poporul Său,
Dar va avea milă de robii Săi,
Văzând că puterea le este sleită
Și că nu mai este nici rob, nici slobod.
37El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor,
Stânca aceea care le slujea de adăpost,
38Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,
Care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se scoale să vă ajute
Și să vă ocrotească!
39Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu
Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine;
Eu dau viață și Eu omor,
Eu rănesc și Eu tămăduiesc,
Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40Căci Îmi ridic mâna spre cer
Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
41Atât este de adevărat că, atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele
Și voi pune mâna să fac judecată,
Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei
Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42Sabia Mea le va înghiți carnea
Și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge,
De sângele celor uciși și prinși,
Din capetele fruntașilor vrăjmașului.»’
43Neamuri, cântați laudele poporului Lui!
Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi,
El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi
Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”
44Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
Domnul vorbește lui Moise
48În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 49„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”
Psalm 119:121-144
121Păzesc legea și dreptatea:
nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău
și nu mă lăsa apăsat de niște îngâmfați!
123Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
și după făgăduința Ta cea dreaptă.
124Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta
și învață-mă orânduirile Tale!
125Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere,
ca să cunosc învățăturile Tale!
126Este vremea ca Domnul să lucreze,
căci ei calcă Legea Ta.
127De aceea, eu iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat.
128De aceea, găsesc drepte toate poruncile Tale
și urăsc orice cale a minciunii.
129Învățăturile Tale sunt minunate,
de aceea le păzește sufletul meu.
130Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,
dă pricepere celor fără răutate.
131Deschid gura și oftez,
căci sunt lacom după poruncile Tale.
132Întoarce-Ți Fața spre mine și ai milă de mine,
după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău!
133Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău
și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!
134Izbăvește-mă de asuprirea oamenilor,
ca să păzesc poruncile Tale!
135Fă să strălucească Fața Ta peste robul Tău
și învață-mă orânduirile Tale!
136Ochii îmi varsă șiroaie de ape,
pentru că Legea Ta nu este păzită.
137Tu ești drept, Doamne,
și judecățile Tale sunt fără prihană.
138Tu Îți întemeiezi învățăturile pe dreptate
și pe cea mai mare credincioșie.
139Râvna mea mă mănâncă,
pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.
140Cuvântul Tău este cu totul încercat,
și robul Tău îl iubește.
141Sunt mic și disprețuit,
dar nu uit poruncile Tale.
142Dreptatea Ta este o dreptate veșnică
și Legea Ta este adevărul.
143Necazul și strâmtorarea mă ajung,
dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.
144Învățăturile Tale sunt drepte pe vecie:
dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
Comentarios