top of page
Caută

27 Mai


Deutoronom 1, Psalm 81-82



 


DEUTERONOMUL 1

ADUCERI AMINTE ȘI ÎNDEMNURI

CAPITOLELE 1—11

(Deuteronomul 8:2,3.)

Moise vorbește dincolo de Iordan

1Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2(De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei. 5Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6„Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: ‘Ați locuit destulă vreme în muntele acesta. 7Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’

Cum a pus judecători

9În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului. 11Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! 12Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud.’ 18Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

De la Horeb la Cades-Barnea

19Am plecat din Horeb și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea. 20Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta.’ 22Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de-ai lui Anac.»’ 29Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat zicând: 35‘Niciunul din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’ 37Domnul S-a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39Și pruncii voștri, despre care ați zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți pe munte. 44Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma. 45La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46Și așa ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.


PSALMUL 81

Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf

1Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!

Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2Cântați o cântare, sunați din tobă,

din harpa cea plăcută și din alăută!

3Sunați din trâmbiță la luna nouă,

la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4Căci aceasta este o lege pentru Israel,

o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,

când a mers împotriva țării Egiptului…

Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut:

6„I-am descărcat povara de pe umăr

și mâinile lui nu mai țin coșul.

7Ai strigat în necaz și te-am izbăvit;

ți-am răspuns în locul tainic al tunetului

și te-am încercat la apele Meriba.(Oprire)

8Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui!

Israele, de M-ai asculta!

9Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău

și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

care te-am scos din țara Egiptului;

deschide-ți gura larg și ți-o voi umple!

11Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu,

Israel nu M-a ascultat.

12Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor

și au urmat sfaturile lor.

13O! de M-ar asculta poporul Meu,

de ar umbla Israel în căile Mele!

14Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor,

Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

15cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguși,

și fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16L-aș hrăni cu cel mai bun grâu

și l-aș sătura cu miere din stâncă.”


PSALMUL 82

Un psalm al lui Asaf

1Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;

El judecă în mijlocul dumnezeilor.

2„Până când veți judeca strâmb

și veți căuta la fața celor răi?(Oprire)

3Faceți dreptate celui slab și orfanului,

dați dreptate nenorocitului și săracului,

4scăpați pe cel nevoiaș și lipsit,

izbăviți-i din mâna celor răi!”

5Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic,

ci umblă în întuneric,

de aceea se clatină toate temeliile pământului.

6Eu am zis: „Sunteți dumnezei,

toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.

7Însă veți muri ca niște oameni,

veți cădea ca un domnitor oarecare.”

8Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul!

Căci toate neamurile sunt ale Tale.

0 comentarii

Comments


bottom of page