27 Martie

Exod 39, Ioan 18

EXODUL 39

Facerea veșmintelor preoțești

1Cu materiile vopsite în albastru, în purpuriu și în cârmâziu, au făcut veșmintele preoților pentru slujba Sfântului Locaș și au făcut veșminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul. 2Au făcut efodul din aur, din fir albastru, purpuriu și cârmâziu și din in subțire răsucit. 3Au întins niște plăci de aur și le-au tăiat în fire subțiri, pe care le-au țesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu și în cârmâziu, și în in subțire; era lucrat cu măiestrie. 4I-au făcut niște umărari care se împreunau cu el, așa că, la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei. 5Brâul era de aceeași lucrătură ca efodul și prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu și cârmâziu și de in subțire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul. 6Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături de aur și au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă pecețile. 7Le-au pus pe umărarii efodului ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.

Facerea pieptarului

8Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măiestrie, din aceeași lucrătură ca efodul: din aur, din fir albastru, purpuriu și cârmâziu și din in subțire răsucit. 9Era în patru colțuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă și lățimea, de o palmă; era îndoit. 10Au pus în el patru șiruri de pietre: în șirul întâi – un sardonix, un topaz și un smarald; 11în al doilea șir – un rubin, un safir și un diamant; 12în al treilea șir – un opal, un agat și un ametist; 13iar în al patrulea șir: un crisolit, un onix și un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur. 14Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca niște peceți, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminții. 15Pe pieptar au făcut apoi niște lănțișoare de aur curat, împletite ca niște sfori. 16Au făcut două ferecături de aur și două verigi de aur și au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului. 17Apoi cele două lănțișoare împletite, din aur le-au vârât în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului; 18iar celelalte două capete ale celor două lănțișoare le-au agățat de cele două ferecături și le-au pus pe umărarii efodului în partea dinainte. 19Au mai făcut două verigi de aur, pe care le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru dinspre efod. 20Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umărari ai efodului jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umărarii, deasupra brâului efodului. 21Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, așa ca pieptarul să stea țeapăn deasupra brâului efodului și să nu se poată mișca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.

Facerea mantiei efodului

22Au făcut mantia de sub efod, țesută toată cu meșteșug din materie albastră. 23La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoșe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă. 24Pe marginea mantiei au făcut niște rodii de culoare albastră, purpurie și cârmâzie, din fir răsucit; 25au făcut și niște clopoței de aur curat, și clopoțeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei: 26venea un clopoțel și o rodie, un clopoțel și o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.

Tunicile și placa de aur

27Au făcut și tunicile din in subțire, țesute cu măiestrie, pentru Aaron și fiii lui; 28mitra din in subțire și scufiile din in subțire care slujeau ca podoabă; izmenele din in subțire răsucit; 29brâul din in subțire răsucit, lucrat la gherghef și de culoare albastră, purpurie și cârmâzie, cum poruncise lui Moise Domnul. 30Au făcut apoi și placa de aur curat, cununa împărătească sfântă, și au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfânt Domnului”. 31Au legat-o de mitră sus cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.

Lucrarea este sfârșită

32Astfel au fost isprăvite toate lucrările locașului cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: așa au făcut. 33Au adus locașul la Moise: cortul și toate uneltele lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii și picioarele lui; 34învelitoarea din piei de berbec vopsite în roșu, învelitoarea din piei de vițel de mare și perdeaua de despărțire; 35chivotul mărturiei și drugii lui, și capacul ispășirii; 36masa cu toate uneltele ei și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 37sfeșnicul de aur curat, candelele lui așezate în rând și toate uneltele lui, și untdelemnul pentru sfeșnic; 38altarul de aur, untdelemnul pentru ungere și tămâia mirositoare, și perdeaua de la ușa cortului; 39altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui și toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui; 40pânzele curții, stâlpii ei și picioarele lor, perdeaua de la poarta curții, funiile ei, țărușii ei și toate uneltele pentru slujba locașului cortului întâlnirii; 41veșmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul Sfânt, veșmintele sfinte pentru preotul Aaron și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești. 42Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 43Moise a cercetat toate lucrările și iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, așa le făcuseră. Și Moise i-a binecuvântat.

IOAN 18

Prinderea lui Isus

1După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. 8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

Isus înaintea lui Ana și Caiafa

12Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. 13L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” 15Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și a băgat pe Petru înăuntru. 17Atunci, slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” 22La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” 23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” 24Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” 26Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

28Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 31Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” 34Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” 37„Atunci, un Împărat tot ești!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”

Isus și Baraba

După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. 39Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” 40Atunci, toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.