EXODUL 11, 12:1-10, LUCA 14
EXODUL 11
Amenințarea cu urgia a zecea
1Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de tot, chiar vă va izgoni de aici. 2Vorbește cu poporul ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său și fiecare de la vecina ei vase de argint și vase de aur.” 3Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în țara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon și înaintea poporului. 4Moise a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pe la miezul nopții, voi trece prin Egipt 5și toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care șade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al roabei care stă la râșniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 6În toată țara Egiptului vor fi țipete mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi. 7Dar dintre toți copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să știți ce deosebire face Domnul între egipteni și Israel. 8Atunci, toți acești slujitori ai tăi se vor coborî la mine și se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: «Ieși, tu și tot poporul care te urmează!» După aceea, voi ieși.’” Moise a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9Domnul a zis lui Moise: „Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulțească minunile Mele în țara Egiptului.” 10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din țara lui.
EXODUL 12:1-10
Așezarea Paștelor
1Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. 7Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare. 9Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10Să nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc.
LUCA 14
Vindecarea unui bolnav de dropică
1Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3Isus a luat cuvântul și a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. 5Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” 6Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Despre smerenia la ospețe
7Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: 8„Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine, 9și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. 10Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 11Căci oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.”
Despre binefacere
12A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.”
Pilda celor poftiți la cină
15Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” 16Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulți. 17La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: ‘Veniți, căci iată că toate sunt gata.’ 18Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’ 19Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ 20Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’ 21Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’ 22La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’ 23Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. 24Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.’”
Cum să fie ucenicul lui Isus
25Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: 26„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? 29Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el 30și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’ 31Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. 34Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? 35Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Σχόλια