2 Corinteni 8

Dărnicia macedonenilor

1Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. 2În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. 3Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. 4Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. 5Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6Noi dar am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. 7După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere. 8Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. 9Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. 10În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. 11Isprăviți dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, 14ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire, 15după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.”

A doua trimitere a lui Tit

16Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi. 17Căci el a primit îndemnul nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. 18Am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile. 19Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. 20În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. 21Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. 23Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii Bisericilor și fala lui Hristos, 24dați-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

Exodul 16

Cârtirile în Sin – Prepelițele și mana. Sabatul

1Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.” 4Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” 6Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. 7Și mâine dimineață, veți vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” 8Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” 9Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’” 10Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. 11Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 13Seara au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. 15Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’” 17Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața.” 20N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!” 24Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. 25Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26Veți strânge timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” 27În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? 29Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” 30Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’” 33Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.” 34După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

Ezra 2

Numărul israeliților întorși în țara lui Iuda

1Iată oamenii din țară care s-au întors din robie, și anume aceia pe care îi luase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robi la Babilon, și care s-au întors la Ierusalim și în Iuda, fiecare în cetatea lui. 2Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilșan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana.

Numărul bărbaților din poporul lui Israel: 3fiii lui Pareoș, două mii o sută șaptezeci și doi; 4fiii lui Șefatia, trei sute șaptezeci și doi; 5fiii lui Arah, șapte sute șaptezeci și cinci; 6fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua și ai lui Ioab, două mii opt sute doisprezece; 7fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru; 8fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci și cinci; 9fiii lui Zacai, șapte sute șaizeci; 10fiii lui Bani, șase sute patruzeci și doi; 11fiii lui Bebai, șase sute douăzeci și trei; 12fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci și doi; 13fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șase; 14fiii lui Bigvai, două mii cincizeci și șase; 15fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru; 16fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci și opt; 17fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și trei; 18fiii lui Iora, o sută doisprezece; 19fiii lui Hașum, două sute douăzeci și trei; 20fiii lui Ghibar, nouăzeci și cinci; 21fiii Betleemului, o sută douăzeci și trei; 22oamenii din Netofa, cincizeci și șase; 23oamenii din Anatot, o sută douăzeci și opt; 24fiii Azmavetului, patruzeci și doi; 25fiii Chiriat-Arimului, Chefirei și Beerotului, șapte sute patruzeci și trei; 26fiii Ramei și ai Ghebei, șase sute douăzeci și unu; 27oamenii din Micmas, o sută douăzeci și doi; 28oamenii din Betel și Ai, două sute douăzeci și trei; 29oamenii din Nebo, cincizeci și doi; 30fiii Magbișului, o sută cincizeci și șase; 31fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci și patru; 32fiii lui Harim, trei sute douăzeci; 33oamenii din Lod, Hadid și Ono, șapte sute douăzeci și cinci; 34fiii Ierihonului, trei sute patruzeci și cinci; 35fiii lui Senaa, trei mii șase sute treizeci. 36Preoți: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouă sute șaptezeci și trei; 37fiii lui Imer, o mie cincizeci și doi; 38fiii lui Pașhur, o mie două sute patruzeci și șapte; 39fiii lui Harim, o mie șaptesprezece. 40Leviți: fiii lui Iosua și Cadmiel, din fiii lui Hodavia, șaptezeci și patru. 41Cântăreți: fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt. 42Fiii ușierilor: fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, de toți o sută treizeci și nouă. 43Slujitorii Templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, 44fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon, 45fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, 46fiii lui Hagab, fiii lui Șamlai, fiii lui Hanan, 47fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia, 48fiii lui Rețin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam, 49fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai, 50fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim, 51fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, 52fiii lui Bațlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harșa, 53fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, 54fiii lui Nețiah, fiii lui Hatifa. 55Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, 56fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, 57fiii lui Șefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hațebaim, fiii lui Ami. 58Toți slujitorii Templului și fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci și doi. 59Iată cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harșa, din Cherub-Adan, din Imer și care n-au putut să-și arate casa lor părintească și neamul ca să facă dovada că erau din Israel. 60Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, șase sute cincizeci și doi. 61Și dintre fiii preoților: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, și a fost numit cu numele lor. 62Și-au căutat însemnarea în cărțile spițelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtați de la preoție 63și dregătorul le-a spus să nu mănânce lucruri preasfinte până când un preot va întreba pe Urim și Tumim. 64Toată adunarea era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși, 65afară de robii și roabele lor, în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte. Între ei, se aflau două sute de cântăreți și cântărețe. 66Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri, 67patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari. 68Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese. 69Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de haine preoțești. 70Preoții și leviții, oamenii din popor, cântăreții, ușierii și slujitorii Templului s-au așezat în cetățile lor. Tot Israelul a locuit în cetățile lui.