top of page
Caută

28 Mai


Deutoronom 2, Psalm 83-84



 


DEUTERONOMUL 2

Intrarea în pustie

1Ne-am întors și am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, și am ocolit multă vreme muntele Seir. 2Domnul mi-a zis: 3‘Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. 4Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine. 5Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. 6Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic.»’ 8Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.

Pribegirea în pustie

9Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10(Mai înainte, aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. 11Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.) 13Acum sculați-vă și treceți pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered. 14Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. 15Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. 16După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, 17Domnul mi-a vorbit și a zis: 18‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, 19și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’ 20Țara aceasta trecea, de asemenea, ca o țară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. 22(Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23De asemenea, aviții, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciți de caftoriți, ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.) 24‘Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25De azi încolo, voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.’

Cucerirea țării lui Sihon, împăratul Hesbonului

26Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: 27‘Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, 29lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’ 30Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. 31Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.’ 32Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. 33Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. 35Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm. 36De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână. 37Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le lovești.


PSALMUL 83

O cântare. Un psalm al lui Asaf

1Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea și nu Te odihni, Dumnezeule!

2Căci iată că vrăjmașii Tăi se frământă

și cei ce Te urăsc înalță capul.

3Fac planuri pline de vicleșug împotriva poporului Tău

și se sfătuiesc împotriva celor ocrotiți de Tine.

4„Veniți”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,

ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”

5Se strâng toți cu o inimă,

fac un legământ împotriva Ta:

6corturile lui Edom și ismaeliții,

Moabul și hagareniții,

7Ghebal, Amon, Amalec,

filistenii cu locuitorii Tirului.

8Asiria se unește și ea cu ei

și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot.(Oprire)

9Fă-le ca lui Madian,

ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,

10care au fost nimiciți la En-Dor

și au ajuns un gunoi pentru îngrășarea pământului.

11Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb și Zeeb,

și tuturor domnilor lor, ca lui Zebah și Țalmuna!

12Căci ei zic: „Să punem mâna

pe locuințele lui Dumnezeu!”

13Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf,

ca paiul luat de vânt,

14ca focul care arde pădurea

și ca flacăra care aprinde munții!

15Urmărește-i astfel cu furtuna Ta

și bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

16Acoperă-le fața de rușine,

ca să caute Numele Tău, Doamne!

17Să fie rușinați și îngroziți pe vecie,

să le roșească obrazul de rușine și să piară!

18Ca să știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,

Tu ești Cel Preaînalt pe tot pământul.


PSALMUL 84

Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core

1Cât de plăcute sunt locașurile Tale,

Doamne al oștirilor!

2Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului,

inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3Până și pasărea își găsește o casă acolo

și rândunica, un cuib unde își pune puii…

Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor,

Împăratul meu și Dumnezeul meu!

4Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,

căci ei tot mai pot să Te laude!(Oprire)

5Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine,

în a căror inimă locuiește încrederea!

6Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare

și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

7Ei merg din putere în putere

și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea!

Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!(Oprire)

9Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule,

și privește fața unsului Tău!

10Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte;

eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu

decât să locuiesc în corturile răutății!

11Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut,

Domnul dă îndurare și slavă

și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.

12Doamne al oștirilor,

ferice de omul care se încrede în Tine!

0 comentarii

Commentaires


bottom of page