Deutoronom 9, Psalm 92-93
DEUTERONOMUL 9
Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel
1Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite până la cer, 2pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ 3Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. 4Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. 5Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat. 7Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8La Horeb, atâta ați ațâțat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească. 9Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, 10și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. 11După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’ 13Domnul mi-a zis: ‘Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățânat. 14Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15M-am întors și m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16M-am uitat, și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri. 18M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați. 19Căci mă îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta. 20Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22Apoi, la Tabeera, la Masa și la Chibrot-Hataava, voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului. 23Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!’, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-ați avut credință în El și n-ați ascultat glasul Lui. 24V-ați tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26M-am rugat Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, 28ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.» 29Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.’
PSALMUL 92
Un psalm.
O cântare pentru ziua Sabatului
1Frumos este să lăudăm pe Domnul
și să mărim Numele Tău, Preaînalte,
2să vestim dimineața bunătatea Ta
și noaptea credincioșia Ta,
3cu instrumentul cu zece coarde și cu alăuta,
în sunetele harpei.
4Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne,
și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.
5Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne,
și cât de adânci sunt gândurile Tale!
6Omul prost nu cunoaște lucrul acesta
și cel nebun nu ia seama la el.
7Dacă cei răi înverzesc ca iarba
și dacă toți cei ce fac răul înfloresc,
este numai ca să fie nimiciți pe vecie.
8Dar Tu, Doamne, ești înălțat în veci de veci!
9Căci iată, Doamne, vrăjmașii Tăi,
iată, vrăjmașii Tăi pier:
toți cei ce fac răul sunt risipiți.
10Dar mie Tu-mi dai puterea bivolului
și m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.
11Ochiul meu își vede împlinită dorința față de vrăjmașii mei
și urechea mea aude împlinirea dorinței mele față de potrivnicii mei cei răi.
12Cel fără prihană înverzește ca finicul
și crește ca cedrul din Liban.
13Cei sădiți în Casa Domnului
înverzesc în curțile Dumnezeului nostru.
14Ei aduc roade și la bătrânețe;
sunt plini de suc și verzi,
15ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.
PSALMUL 93
1Domnul împărățește îmbrăcat cu măreție;
Domnul este îmbrăcat și încins cu putere,
de aceea lumea este tare și nu se clatină.
2Scaunul Tău de domnie este așezat din vremuri străvechi;
Tu ești din veșnicie!
3Râurile vuiesc, Doamne,
râurile vuiesc tare,
râurile se umflă cu putere.
4Dar mai puternic decât vuietul apelor mari
și mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării
este Domnul în locurile cerești.
5Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate;
sfințenia este podoaba Casei Tale,
Doamne, pentru tot timpul cât vor ține vremurile.
Comments