top of page
Caută

30 Martie



Levitic 2-3, Ioan 21



 


LEVITICUL 2

Jertfele de mâncare

1Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie. 2S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, și s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 3Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. 4Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, și niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn. 5Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită și frământată cu untdelemn. 6S-o frângi în bucăți și să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare. 7Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn. 8Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului, și anume să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar. 9Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte și o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului. 10Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.

Totul fără aluat și cu sare

11Niciunul din darurile pe care le veți aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului să nu fie făcut cu aluat, căci nu trebuie să ardeți nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului. 12Ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, veți putea să le aduceți Domnului, dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar. 13Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

Pârga

14Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci ca dar de mâncare, din cele dintâi roade ale tale, spice coapte de curând, prăjite la foc și boabe noi pisate. 15Să torni untdelemn pe ele și să adaugi și tămâie; acesta este un dar de mâncare. 16Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, mistuită de foc înaintea Domnului.


LEVITICUL 3

Jertfele de mulțumire

1Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulțumire, dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur înaintea Domnului. 2Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l înjunghie la ușa cortului întâlnirii, și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur. 3Din această jertfă de mulțumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, 4cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 5Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii-de-tot, care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 6Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulțumire Domnului va fi din turmă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur. 7Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului. 8Să-și pună mâna pe capul dobitocului și să-l înjunghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 9Din această jertfă de mulțumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, 10cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 11Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului. 12Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă înaintea Domnului. 13Să-și pună mâna pe capul vitei și s-o înjunghie înaintea cortului întâlnirii, și fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 14Apoi, din ea să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, 15cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 16Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. 17Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile unde veți locui. Cu niciun chip să nu mâncați nici grăsime, nici sânge.’”


IOAN 21

Arătarea la Marea Tiberiadei

1După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus. 5„Copii”, le-a zis Isus, „aveți ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.” 6El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți găsi.” Au aruncat-o deci și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm, decât ca la două sute de coți. 9Când s-au coborât pe țărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în corăbioară și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari, și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja. 12„Veniți de prânziți”, le-a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. 14Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morți.

Isus vestește moartea lui Petru

15După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” 16I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” 17A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” 19A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” 20Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” 23Din pricina aceasta, a ieșit zvonul printre frați că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?” 24Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată. 25Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin.

0 comentarii

Comments


bottom of page