31 Mai

Deutoronom 5, Psalm 88

DEUTERONOMUL 5

1Moise a chemat pe tot Israelul și i-a zis: „Ascultă, Israele, legile și poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învățați-le și împliniți-le cu scumpătate. 2Domnul Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb. 3Nu cu părinții noștri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toți vii astăzi aici. 4Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului. 5Eu am stat atunci între Domnul și voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci vă era frică de foc și nu v-ați suit pe munte. El a zis: 6‘Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. 7Să n-ai alți dumnezei afară de Mine. 8Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus, în ceruri, sau jos, pe pământ, sau în ape sub pământ. 9Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 10și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 11Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 12Ține ziua de odihnă ca s-o sfințești, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. 13Șase zile să lucrezi și să-ți faci toate treburile. 14Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca și robul și roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins, de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă. 16Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile multe și să fii fericit în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. 17Să nu ucizi. 18Să nu preacurvești. 19Să nu furi. 20Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 21Să nu poftești nevasta aproapelui tău; să nu poftești casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău.’ 22Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori și din negură deasă, și le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră și mi le-a dat. 23Când ați auzit glasul acela din mijlocul întunericului și pe când tot muntele era aprins, căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri s-au apropiat toți de mine 24și ați zis: ‘Iată că Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava și mărimea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. 25Și acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. 26Cine este, în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, și totuși să fi rămas viu? 27Apropie-te mai bine tu și ascultă tot ce-ți va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuți tot ce-ți va spune Domnul Dumnezeul nostru, și noi vom asculta și vom face.’ 28Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-ați spus. Și Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ți le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine. 29O, de ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor! 30Du-te de spune-le: «Întoarceți-vă în corturile voastre.» 31Dar tu rămâi aici, cu Mine, și-ți voi spune toate poruncile, legile și rânduielile pe care să-i înveți să le împlinească în țara pe care le-o dau în stăpânire.’ 32Luați seama dar să faceți așa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. 33Să urmați în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblați, ca să trăiți și să fiți fericiți și să aveți zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire.

PSALMUL 88

O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților.

De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul

1Doamne, Dumnezeul mântuirii mele!

Zi și noapte strig înaintea Ta!

2S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!

Ia aminte la cererile mele,

3căci mi s-a săturat sufletul de rele

și mi se apropie viața de Locuința morților.

4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă,

sunt ca un om care nu mai are putere.

5Stau întins printre cei morți

ca cei uciși și culcați în mormânt,

de care nu-Ți mai aduci aminte

și care sunt despărțiți de mâna Ta.

6M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,

în întuneric, în adâncuri.

7Mânia Ta mă apasă

și mă năpădești cu toate valurile Tale.(Oprire)

8Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei,

m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;

sunt închis și nu pot să ies.

9Mi se topesc ochii de suferință;

în toate zilele Te chem, Doamne,

și-mi întind mâinile spre Tine!

10Oare pentru morți faci Tu minuni?

Sau se scoală morții să Te laude?(Oprire)

11Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt

și de credincioșia Ta în adânc?

12Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric

și dreptatea Ta în țara uitării?

13Doamne, eu Îți cer ajutorul

și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.

14Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu?

Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?

15Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor,

sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.

16Mânia Ta trece peste mine,

spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,

mă înfășoară toate deodată.

18Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși,

și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți