top of page
Caută

4 Iulie


Iosua 7, Psalm 137 - 138



 


IOSUA 7

Nelegiuirea lui Acan

1Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Și Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. 2Iosua a trimis din Ierihon niște bărbați la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Și le-a zis: „Suiți-vă și iscodiți țara!” Și oamenii aceia s-au suit și au iscodit cetatea Ai. 3S-au întors la Iosua și i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să bați cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puțini la număr.” 4Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. 5Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci și șase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Șebarim și i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa.

Mâhnirea și rugăciunea lui Iosua

6Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrânii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărână. 7Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriților și să ne prăpădești? De am fi știut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! 8Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmașilor lui? 9Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla; ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Și ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?”

Descoperirea și pedepsirea lui Acan

10Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? 11Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit și le-au ascuns printre lucrurile lor. 12De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sunt dați spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. 13Scoală-te, sfințește poporul. Spune-le: ‘Sfințiți-vă pentru mâine. Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 14Să vă apropiați mâine dimineață după semințiile voastre; și seminția pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe familii, și familia pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe case, și casa pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe bărbați. 15Cine va fi arătat prin sorți că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el și tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului și a făcut o mișelie în Israel.»’” 16Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și a apropiat pe Israel, după semințiile lui, și a fost arătată prin sorți seminția lui Iuda. 17A apropiat familiile lui Iuda și a fost arătată prin sorți familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case și a fost arătată prin sorți casa lui Zabdi. 18A apropiat casa lui Zabdi pe bărbați și a fost arătat prin sorți Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda. 19Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturisește și spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.” 20Acan a răspuns lui Iosua și a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel, și iată ce am făcut. 21Am văzut în pradă o manta frumoasă de Șinear, două sute de sicli de argint și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit și le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu și argintul este pus sub ele.” 22Iosua a trimis niște oameni, care au alergat în cort, și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan și argintul era sub ele. 23Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua și tuturor copiilor lui Israel și le-au pus înaintea Domnului. 24Iosua și tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui și i-au suit în valea Acor. 25Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Și pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Și tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre 26și au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Și Domnul S-a întors din iuțimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).


PSALMUL 137

1Pe malurile râurilor Babilonului,

ședeam jos și plângeam

când ne aduceam aminte de Sion.

2În sălciile din ținutul acela

ne atârnaserăm harpele.

3Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări

și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând:

„Cântați-ne câteva din cântările Sionului!”

4Cum să cântăm noi cântările Domnului

pe un pământ străin?

5Dacă te voi uita, Ierusalime,

să-și uite dreapta mea destoinicia ei!

6Să mi se lipească limba de cerul gurii

dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,

dacă nu voi face din Ierusalim

culmea bucuriei mele!

7Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului,

care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,

ziceau: „Radeți-l, radeți-l

din temelii!”

8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,

ferice de cine-ți va întoarce la fel

răul pe care ni l-ai făcut!

9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi

și-i va zdrobi de stâncă!


PSALMUL 138

Un psalm al lui David

1Te laud din toată inima,

cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.

2Mă închin în Templul Tău cel sfânt

și laud Numele Tău pentru bunătatea și credincioșia Ta,

căci Ți s-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale.

3În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,

m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.

4Toți împărații pământului Te vor lăuda, Doamne,

când vor auzi cuvintele gurii Tale;

5ei vor lăuda căile Domnului,

căci mare este slava Domnului!

6Domnul este înălțat, totuși vede pe cei smeriți

și cunoaște de departe pe cei îngâmfați.

7Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,

Îți întinzi mâna spre mânia vrăjmașilor mei

și dreapta Ta mă mântuiește.

8Domnul va sfârși ce a început pentru mine.

Doamne, bunătatea Ta ține în veci:

nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

0 comentarii

Commentaires


bottom of page