Copy of 12 Mai

Numeri 22, Psalm 62-63

---

NUMERI 22

Balac trimite după Balaam

1Copiii lui Israel au pornit și au tăbărât în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului. 2Balac, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. 3Și Moab a rămas foarte îngrozit în fața unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în fața copiilor lui Israel. 4Moab a zis bătrânilor lui Madian: „Mulțimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeața de pe câmp.” Balac, fiul lui Țipor, era pe atunci împărat al Moabului. 5El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea! 6Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat.” 7Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac. 8Balaam le-a zis: „Rămâneți aici peste noapte și vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul.” Și căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. 9Dumnezeu a venit la Balaam și a zis: „Cine sunt oamenii aceștia pe care-i ai la tine?” 10Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: 11‘Iată, un popor a ieșit din Egipt și acoperă fața pământului; vino dar și blestemă-l; poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni.’” 12Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” 13Balaam s-a sculat dimineața și a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceți-vă înapoi în țara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” 14Și mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac și i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”

Măgărița lui Balaam vorbește

15Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. 16Au ajuns la Balaam și i-au zis: „Așa vorbește Balac, fiul lui Țipor: ‘Nu mai pune piedici și vino la mine, 17căci îți voi da multă cinste și voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, și blestemă-mi poporul acesta!’” 18Balaam a răspuns și a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar și casa lui plină de argint și de aur, și tot n-aș putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu. 19Totuși, vă rog, rămâneți aici la noapte și voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” 20Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopții și i-a zis: „Fiindcă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală-te și du-te cu ei, dar să faci numai ce-ți voi spune.” 21Balaam s-a sculat dimineață, a pus șaua pe măgăriță și a plecat cu căpeteniile lui Moab. 22Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Și Îngerul Domnului S-a așezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui și cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum și a luat-o pe câmp. Balaam și-a bătut măgărița ca s-o aducă la drum. 24Îngerul Domnului S-a așezat într-o cărare dintre vii și de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid și a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. 26Îngerul Domnului a trecut mai departe și S-a așezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie și a bătut măgărița cu un băț. 28Domnul a deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: „Ce ți-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” 29Balaam a răspuns măgăriței: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine; dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide pe loc.” 30Măgărița a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgărița ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ți fac așa?” Și el a răspuns: „Nu.” 31Domnul a deschis ochii lui Balaam, și Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Și s-a plecat și s-a aruncat cu fața la pământ. 32Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ți-ai bătut măgărița de trei ori?

Iată, Eu am ieșit ca să-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare înaintea Mea. 33Măgărița M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât, iar pe ea aș fi lăsat-o vie.” 34Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu știam că Te-ai așezat înaintea mea în drum, și acum, dacă nu găsești că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” 35Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceștia, dar să spui numai cuvintele pe care ți le voi spune Eu.” Și Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

Întâmpinarea lui Balaam

36Balac a auzit că vine Balaam și i-a ieșit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. 37Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ți dau cinste?” 38Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” 39Balaam a mers cu Balac și au ajuns la Chiriat-Huțot. 40Balac a jertfit boi și oi și a trimis din ei lui Balaam și căpeteniilor care erau cu el. 41Dimineața, Balac a luat pe Balaam și l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

PSALMUL 62

Către mai-marele cântăreților.

După Iedutun. Un psalm al lui David

1Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;

de la El îmi vine ajutorul.

2Da, El este Stânca și Ajutorul meu,

Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3Până când vă veți năpusti asupra unui om,

până când veți căuta cu toții să-l doborâți

ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:

le place minciuna;

cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.(Oprire)

5Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,

căci de la El îmi vine nădejdea!

6Da, El este Stânca și Ajutorul meu,

Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;

în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

8Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El,

vărsați-vă inimile înaintea Lui!

Dumnezeu este adăpostul nostru.(Oprire)

9Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!

Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.

10Nu vă încredeți în asuprire

și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;

când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele!

11O dată a vorbit Dumnezeu,

de două ori am auzit

că „puterea este a lui Dumnezeu”.

12A Ta, Doamne, este și bunătatea,

căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 63

Un psalm al lui David.

Făcut când era în pustia lui Iuda

1Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!

Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine,

într-un pământ sec, uscat și fără apă.

2Așa Te privesc eu în Locașul cel Sfânt,

ca să-Ți văd puterea și slava.

3Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața,

de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

4Te voi binecuvânta dar toată viața mea

și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

5Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase,

și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze

6când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu

și când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopții.

7Căci Tu ești ajutorul meu

și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

8Sufletul meu este lipit de Tine;

dreapta Ta mă sprijină.

9Dar cei ce caută să-mi ia viața

se vor duce în adâncimile pământului;

10vor fi dați pradă sabiei,

vor fi prada șacalilor.

11Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;

oricine jură pe El se va făli,

căci va astupa gura mincinoșilor.