Mica 6

Domnul acuză Israelul

1Ascultați ce zice Domnul:

„Ridică-te și apără-ți cauza înaintea munților

și dealurile să-ți asculte glasul!

2Munți, ascultați acuza Domnului!

Ascultați cu atenție, temelii trainice ale pământului,

căci Domnul are o acuză de adus poporului Său

și Se judecă cu Israel!

3Poporul Meu, ce ți-am făcut?

Cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!

4Căci te-am scos din țara Egiptului

și te-am răscumpărat din casa sclavilor!

I-am trimis înaintea ta pe Moise,

pe Aaron și pe Miriam!

5Poporul Meu, adu-ți aminte

ce plănuia Balak, regele Moabului,

și ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor!

Amintește-ți ce s-a întâmplat de la Șitim la Ghilgal,

ca să pricepi faptele drepte ale Domnului!“.

6Cu ce-L voi întâmpina pe Domnul,

cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt?

Să-L întâmpin oare cu arderi-de-tot,

cu viței de un an?

7Va fi, oare, Domnul mulțumit cu mii de berbeci,

cu zeci de mii de râuri de ulei?

Să dau, oare, pentru fărădelegea mea pe întâiul meu născut,

rodul pântecului meu

pentru păcatul sufletului meu?

8El ți-a arătat, omule, ce este bine!

Și ce altceva cere Domnul de la tine,

decât să faci dreptate, să iubești îndurarea

și să fii smerit în umblarea cu Dumnezeul tău?

Vina și pedeapsa lui Israel

9Glasul Domnului strigă cetății

(Cel ce privește la Numele Tău are înțelepciune!):

„Ascultați, seminție și cine a adunat cetatea!

10Mai sunt în casa celui rău comorile nelegiuirii

și blestemata efă mică?

11Pot considera Eu curat pe cel cu talere măsluite

și cu greutăți înșelătoare în sac?

12Bogații ei sunt plini de violență;

locuitorii ei spun minciuni

și limba le este înșelătoare.

13De aceea și Eu te voi lovi cu boală,

te voi pustii pentru păcatele tale!

14Vei mânca, dar nu te vei sătura,

iar foamea va rămâne în mijlocul tău.

Vei duce lucruri, dar nu le vei putea adăposti,

iar ceea ce vei adăposti voi da pradă sabiei.

15Vei semăna, dar nu vei secera;

vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu uleiul lor;

vei face must, dar nu vei bea vin.

16Tu păzești hotărârea lui Omri

și orice lucrare a Casei lui Ahab;

umbli potrivit sfaturilor lor.

De aceea, te voi da pradă pustiirii;

locuitorii tăi vor fi un motiv de fluierat,

și veți purta disprețul poporului Meu“.

Luca 15

Pilda cu oaia pierdută

(Mt. 18:12‑14)

1Toți colectorii de taxe și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte.

2Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau:

‒ Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei.

3El însă le-a spus următoarea pildă:

4‒ Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă, și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește? 5Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri, 6vine acasă și-și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: „Bucurați-vă împreună cu mine, fiindcă mi-am găsit oaia pierdută!“. 7Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în Cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care n-au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește? 9Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“. 10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Pilda fiului risipitor

11El a mai zis:

‒ Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine!“. Și tatăl a împărțit între ei avuția. 13Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea, trăind într-un mod destrăbălat. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui ca să-i pască porcii. 16El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci și-a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta 19și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“. 20Și s-a ridicat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău!“. 22Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! 23Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, 24pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“. Și au început să se înveselească.

25Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri 26și l-a chemat pe unul dintre slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27Acesta i-a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos“. 28Atunci el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l-a rugat să intre, 29însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei! 30Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!“.

31 Tatăl i-a zis: „Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. 32Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și acum trăiește, era pierdut, și a fost găsit!“.