Marcu 11

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:1‑9; Lc. 19:28‑38; Ioan 12:12‑15)

1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l! 3Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el». Și imediat îl va trimite înapoi aici“.

4Ei s-au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“. 6Ei le-au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au pus hainele peste el, iar Isus a încălecat pe el. 8Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Cei care mergeau înainte și cei care-L urmau strigau:

„Osana!“

„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

10„Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului nostru David!“

„Osana în locurile preaînalte!“.

Blestemarea smochinului neroditor

(Mt. 21:18‑19)

11A intrat în Ierusalim, în Templu, S-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13A văzut de departe un smochin care avea frunze și S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14Atunci i-a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“. Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12‑22; Lc. 19:45‑47; Ioan 2:13‑16)

15Au ajuns în Ierusalim. Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas prin Templu. 17El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:

«Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune pentru toate popoarele»?

Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“.

18Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui.

19Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui ieșeau din cetate.

Puterea credinței

(Mt. 21:20‑22; 6:14)

20Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21Petru și-a amintit ce se întâmplase și i-a zis:

‒ Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

22Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“ și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. 24De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și ele vi se vor da. 25Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în Ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile. 26Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în Ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.

Autoritatea lui Isus

(Mt. 21:23‑27; Lc. 20:1‑8)

27Au intrat apoi din nou în Ierusalim.

În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28și L-au întrebat:

‒ Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate ca să le faci?

29Isus le-a zis:

‒ Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!

31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din Cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?». 32Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:

‒ Nu știm!

Atunci Isus le-a zis:

‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Isaia 56

Mântuire pentru toți cei ce ascultă

1Așa vorbește Domnul:

„Păziți judecata

și faceți dreptate!

Căci, în curând, mântuirea Mea va veni

și dreptatea Mea va fi arătată.

2Ferice de omul care face lucrul acesta

și de fiul omului care se ține strâns de el,

care păzește sabatul și nu îl profanează,

care își ferește mâna să facă vreun rău“.

3Străinul, care se alipește de Domnul, să nu zică:

„Domnul mă va separa, cu siguranță, de poporul Său“.

Iar eunucul să nu zică:

„Iată, sunt doar un copac uscat“.

4Căci așa vorbește Domnul:

„Eunucilor, care păzesc sabaturile Mele,

care aleg să facă ceea ce Îmi este plăcut

și care se țin strâns de legământul Meu,

5le voi da în Casa Mea și între zidurile Mele

un loc de cinste și un nume

mai bun decât al fiilor și al fiicelor;

le voi da un nume veșnic,

care nu va fi șters.

6Iar pe străinii care se alipesc de Domnul

pentru a-I sluji,

pentru a iubi Numele Domnului

și pentru a fi slujitorii Lui,

pe toți cei ce păzesc sabatul și nu îl profanează,

pe toți cei ce se țin strâns de legământul Meu,

7pe aceștia îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt

și îi voi face să fie plini de bucurie

în Casa Mea de rugăciune.

Arderile lor de tot și jertfele lor

vor fi acceptate pe altarul Meu,

căci Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune pentru toate popoarele“.

8Stăpânul Domn –

Cel Care-i adună pe cei risipiți ai lui Israel – zice:

„Voi aduna și pe alții alături de ei,

pe lângă cei deja adunați!“.

Mesajul Domnului către cei nelegiuiți

9Veniți, voi, toate vietățile câmpului!

Veniți și devorați, voi, toate vietățile pădurii!

10Străjerii lui Israel sunt orbi,

sunt toți fără cunoaștere.

Toți sunt niște câini de pază muți,

care nu pot să latre,

care stau tolăniți și visează

și cărora le place să doarmă.

11Sunt niște câini cu apetit mare,

niciodată sătui.

Sunt niște păstori fără pricepere,

fiecare urmându-și propria cale,

fiecare, fără excepție,

umblând după câștigul său nedrept.

12„Veniți! Voi scoate vin

și ne vom îmbăta cu băutură tare!

Iar mâine va fi ca azi,

ba încă mai bine!“

Ieremia 7

Încrederea zadarnică în Templu

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Stai la poarta Casei Domnului și vestește acolo următorul mesaj:

«Ascultați Cuvântul Domnului, toți locuitorii lui Iuda, care intrați pe aceste porți ca să vă închinați Domnului. 3Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: îndreptați-vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în acest loc. 4Nu vă încredeți în cuvinte înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’. 5Numai dacă vă îndreptați căile și faptele și dacă vă veți face dreptate unul altuia, 6dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7numai atunci vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o strămoșilor voștri din vremuri străvechi și pentru totdeauna. 8Totuși, voi vă încredeți în cuvinte înșelătoare, care nu vă aduc niciun câștig.

9Furați și ucideți, comiteți adulter și jurați fals, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei, pe care nu-i cunoașteți, 10apoi veniți și stați înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu și ziceți: ‘Suntem eliberați’. Eliberați ca să faceți iarăși aceste urâciuni? 11A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peșteră de tâlhari în ochii voștri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.

12Duceți-vă la locul Meu din Șilo, unde pusesem odinioară să locuiască Numele Meu și priviți ce i-am făcut din cauza răutății poporului Meu, Israel. 13Și acum, fiindcă ați comis toate aceste lucruri, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit mereu dimineață și n-ați ascultat, fiindcă v-am chemat și n-ați răspuns, 14voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care voi vă încredeți, și locului pe care vi l-am dat vouă și strămoșilor voștri, așa cum am făcut și lui Șilo. 15Vă voi arunca din prezența Mea, cum i-am aruncat pe toți frații voștri, pe toată seminția lui Efraim».

16Tu însă nu mijloci în favoarea acestui popor, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni în favoarea lor și nu stărui, căci nu te voi asculta. 17Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? 18Copiii strâng lemne, tații aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. 19Dar oare pe Mine Mă provoacă? zice Domnul. Nu își fac ei rău mai degrabă lor înșiși și spre rușinea lor?

20De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, mânia și furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste roadele pământului. Furia Mea va arde ca un foc care nu va putea fi stins».

21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Haideți, adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați carnea! 22Eu însă n-am vorbit și nu le-am dat vreo poruncă strămoșilor voștri cu privire la arderi-de-tot și la jertfe, în ziua când i-am scos din țara Egiptului, 23ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultați de glasul Meu și, astfel, Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu. Să umblați în ascultare pe calea pe care v-o poruncesc, ca să vă fie bine’. 24Dar ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele și au mers înapoi, nu înainte. 25Din ziua când strămoșii voștri au ieșit din țara Egiptului și până în ziua aceasta, i-am trimis la voi pe toți slujitorii Mei, profeții; i-am trimis în fiecare zi, dimineața. 26Dar strămoșii voștri nu M-au ascultat și nici n-au fost atenți la ce le-am spus. S-au încăpățânat și au făcut mai rău decât părinții lor».

27Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta. Când îi vei striga, ei nu vor răspunde. 28De aceea, să le spui astfel: «Aceasta este națiunea care nu ascultă de glasul Domnului, Dumnezeului ei, și care nu acceptă îndrumarea. Credincioșia a pierit, a fugit din gura lor».

29Taie-ți părul și aruncă-l. Fă o cântare de jale pe înălțimile golașe, căci Domnul a lepădat și a părăsit această generație, care L-a mâniat.

Valea Măcelului

30Fiii lui Iuda au făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Mei, zice Domnul. Și-au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit-o. 31Au construit înălțimi la Tofet, în Valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc fiii și fiicele, lucru pe care Eu nu l-am poruncit și care nici nu Mi-a trecut prin minte. 32De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet și Valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc. 33Cadavrele poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului, și nimeni nu le va speria. 34Voi face să înceteze în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie și de veselie, cântările mirelui și ale miresei, căci țara va deveni un pustiu.

2 Cronici 23

Conspirația lui Iehoiada

(2 Regi 11:4‑20)

1În cel de-al șaptelea an, Iehoiada a prins curaj și a încheiat un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, și cu Elișafat, fiul lui Zicri. 2Ei au străbătut țara lui Iuda, i-au strâns pe leviții din toate cetățile lui Iuda și pe căpeteniile familiilor lui Israel și au venit la Ierusalim. 3Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Iată-l pe fiul regelui! El va domni, așa cum a promis Domnul cu privire la urmașii lui David. 4Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceți: o treime din preoții și leviții care vor intra la slujbă în ziua de sabat să stea de pază la intrări, 5o treime la palatul regelui și o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curțile Casei Domnului. 6Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoții și leviții care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinți. Însă toți ceilalți din popor să-și îndeplinească responsabilitatea dată de Domnul. 7Leviții să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă va fi omorât. Stați aproape de rege când va intra și când va ieși!“.

8Leviții și toți cei din Iuda au făcut așa cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, și-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau la slujbă în ziua de sabat, cât și pe cei care ieșeau de la slujbă în ziua de sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul niciunei cete. 9Apoi preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute sulițele și scuturile cele mari și cele mici, care aparținuseră regelui David și care erau în Casa lui Dumnezeu. 10A așezat tot poporul, pe fiecare cu arma în mână, de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar și de Casă. 11Atunci, l-au adus pe fiul regelui, i-au pus coroana pe cap și i-au înmânat Mărturia. Iehoiada și fiii lui l-au numit rege și l-au uns, strigând: „Trăiască regele!“.

12Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga și îl lăuda pe rege, a venit spre mulțimea de la Casa Domnului. 13S-a uitat și iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile și trâmbițașii erau lângă rege și tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe, iar cântăreții înălțau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia și-a sfâșiat hainele și a strigat: „Trădare! Trădare!“. 14Preotul Iehoiada a trimis căpeteniile peste sute, care conduceau armata, și le-a zis: „Scoateți-o afară dintre rânduri și oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“. Căci preotul zisese: „Să n-o omorâți în Casa Domnului!“. 15Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, la intrarea de la Poarta Cailor, și au omorât-o acolo.

16Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, și popor și rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. 17Tot poporul s-a dus la templul lui Baal și l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele lui și chipurile lui cioplite, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au ucis în fața altarelor. 18Apoi, Iehoiada a încredințat responsabilitatea peste Casa Domnului în mâna preoților leviți, pe care David îi numise responsabili peste Casa Domnului, ca să aducă Domnului arderile-de-tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei și a cântării, așa cum poruncise David. 19El a numit portari la ușile Casei Domnului, astfel încât să nu intre nimeni care este necurat din vreun motiv. 20După aceea, Iehoiada a luat cu el căpeteniile peste sute, nobilii, conducătorii poporului și tot poporul țării. Aceștia l-au luat pe rege de la Casa Domnului, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus și l-au așezat pe rege pe tronul regal. 21Și tot poporul țării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniștit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.

Ezra 3

Restaurarea închinării – reconstruirea altarului

1În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, la Ierusalim. 2Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au construit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile-de-tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi-de-tot Domnului, arderi-de-tot de dimineață și de seară. 4Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi-de-tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5După aceea, au adus arderile-de-tot continue și jertfele pentru lunile noi, jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. 6Au început să aducă Domnului arderile-de-tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul Domnului nu avea încă temelia așezată.

Așezarea temeliilor Casei Domnului

7Le-au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, în conformitate cu permisiunea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.

8În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au desemnat pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s-au unit cu toții ca să-i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. 10Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să-L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11Ei au răspuns, lăudându-L pe Domnul și mulțumindu-I:

„Căci este bun,

căci în veac ține îndurarea Lui față de Israel“.

Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului. 12Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii – bătrâni care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei – plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie. 13Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.