Faptele Apostolilor 13

Barnaba și Saul. Elima

1În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 4Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință. 9Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el 10și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. 12Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.

Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei

13Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. 15După citirea Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți.” 16Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în țara Egiptului, și l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. 18Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19Și, după ce a nimicit șapte popoare în Țara Canaanului, le-a dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

Numeri 32

Galaadul dat lui Gad și Ruben

1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de vite și au văzut că țara lui Iaezer și țara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 2Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai-marii adunării și le-au zis: 3„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon, 4țara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel este un loc bun pentru vite, și robii tăi au vite.” 5Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan.” 6Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici? 7Pentru ce voiți să înmuiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească țara. 9S-au suit până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, au înmuiat inima copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea Domnul. 10Și Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat zicând: 11‘Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea, 12afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.’ 13Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului. 14Și iată că voi luați locul părinților voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceți pe Domnul să Se aprindă și mai tare de mânie împotriva lui Israel. 15Căci, dacă vă întoarceți de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie și veți aduce pierderea poporului acestuia întreg.” 16Ei s-au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri, 17apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit, și pruncii noștri vor locui în aceste cetăți întărite, din pricina locuitorilor țării acesteia. 18Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moștenirea lui 19și nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moștenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.” 20Moise le-a zis: „Dacă faceți așa, dacă vă înarmați ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă toți aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui, 22și dacă vă veți întoarce înapoi numai după ce țara va fi supusă înaintea Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, și ținutul acesta va fi moșia voastră înaintea Domnului. 23Dar, dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului și să știți că păcatul vostru vă va ajunge. 24Zidiți cetăți pentru pruncii voștri și ocoale pentru vitele voastre și faceți ce ați spus cu gura voastră.” 25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru. 26Pruncii noștri, nevestele, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne în cetățile Galaadului, 27iar robii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.” 28Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din semințiile copiilor lui Israel. 29El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmați cu toții ca să lupte înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați în stăpânire ținutul Galaadului. 30Dar dacă nu vor merge înarmați împreună cu voi, să se așeze în mijlocul vostru în țara Canaanului.” 31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul. 32Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaanului, dar noi să ne avem moștenirea noastră dincoace de Iordan.”

Luarea în stăpânire a Galaadului

33Moise a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția lui Sihon, împăratul amoriților, și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara cu cetățile ei, cu ținuturile cetăților țării de jur împrejur. 34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofan, Iaezer, Iogbeha, 36Bet-Nimra și Bet-Haran, cetăți întărite, și au făcut staule pentru turme. 37Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim, 38Nebo și Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le-au zidit. 39Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriții care erau acolo. 40Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a așezat acolo. 41Iair, fiul lui Manase, a pornit și el și a luat târgurile, și le-a numit târgurile lui Iair. 42Nobah a pornit și el și a luat Chenatul, împreună cu cetățile care țineau de el, și l-a numit Nobah, după numele lui.

Numeri 33

Popasurile israeliților

1Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului, după oștirile lor, sub povățuirea lui Moise și lui Aaron. 2Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Și iată popasurile lor, după călătoriile lor. 3Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paște, copiii lui Israel au ieșit gata de luptă în fața tuturor egiptenilor, 4în timp ce egiptenii își îngropau pe toți întâii lor născuți pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar și pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui. 5Copiii lui Israel au pornit din Ramses și au tăbărât la Sucot. 6Au pornit din Sucot și au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei. 7Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon, și au tăbărât înaintea Migdolului. 8Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului și au trecut prin mijlocul mării, înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului și au tăbărât la Mara. 9Au pornit de la Mara și au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; acolo au tăbărât. 10Au pornit din Elim și au tăbărât lângă Marea Roșie. 11Au pornit de la Marea Roșie și au tăbărât în pustia Sin. 12Au pornit din pustia Sin și au tăbărât la Dofca. 13Au pornit din Dofca și au tăbărât la Aluș. 14Au pornit din Aluș și au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut. 15Au pornit din Refidim și au tăbărât în pustia Sinai.

De la Sinai la Cades

16Au pornit din pustia Sinai și au tăbărât la Chibrot-Hataava. 17Au pornit de la Chibrot-Hataava și au tăbărât la Hațerot. 18Au pornit din Hațerot și au tăbărât la Ritma. 19Au pornit de la Ritma și au tăbărât la Rimon-Pereț. 20Au pornit din Rimon-Pereț și au tăbărât la Libna. 21Au pornit din Libna și au tăbărât la Risa. 22Au pornit din Risa și au tăbărât la Chehelata. 23Au pornit din Chehelata și au tăbărât la muntele Șafer. 24Au pornit de la muntele Șafer și au tăbărât la Harada. 25Au pornit din Harada și au tăbărât la Machelot. 26Au pornit din Machelot și au tăbărât la Tahat. 27Au pornit din Tahat și au tăbărât la Tarah. 28Au pornit din Tarah și au tăbărât la Mitca. 29Au pornit din Mitca și au tăbărât la Hașmona. 30Au pornit din Hașmona și au tăbărât la Moserot. 31Au pornit din Moserot și au tăbărât la Bene-Iaacan. 32Au pornit din Bene-Iaacan și au tăbărât la Hor-Ghidgad. 33Au pornit din Hor-Ghidgad și au tăbărât la Iotbata. 34Au pornit din Iotbata și au tăbărât la Abrona. 35Au pornit din Abrona și au tăbărât la Ețion-Gheber. 36Au pornit din Ețion-Gheber și au tăbărât în pustia Țin, adică la Cades.

De la Cades la câmpia Moabului

37Au pornit din Cades și au tăbărât la muntele Hor, la marginea țării Edomului. 38Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului, și a murit acolo, în al patruzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii. 39Aaron era în vârstă de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor. 40Împăratul Aradului, canaanitul care locuia în partea de miazăzi a țării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel. 41Au pornit de la muntele Hor și au tăbărât la Țalmona. 42Au pornit din Țalmona și au tăbărât la Punon. 43Au pornit din Punon și au tăbărât la Obot. 44Au pornit din Obot și au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului. 45Au pornit din Iie-Abarim și au tăbărât la Dibon-Gad. 46Au pornit din Dibon-Gad și au tăbărât la Almon-Diblataim. 47Au pornit din Almon-Diblataim și au tăbărât la munții Abarim, înaintea muntelui Nebo. 48Au pornit de la munții Abarim și au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. 49Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieșimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.

Canaaniții trebuie nimiciți

50Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, și a zis: 51„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘După ce veți trece Iordanul și veți intra în țara Canaanului, 52să izgoniți dinaintea voastră pe toți locuitorii țării, să le dărâmați toți idolii de piatră, să le nimiciți toate icoanele turnate și să le nimiciți toate înălțimile pentru jertfe. 53Să luați țara în stăpânire și să vă așezați în ea, căci Eu v-am dat țara aceasta ca să fie moșia voastră. 54Să împărțiți țara prin sorți, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le dați o parte mai mare și celor ce sunt în număr mai mic, să le dați o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorți; s-o luați în stăpânire după semințiile părinților voștri. 55Dar dacă nu veți izgoni dinaintea voastră pe locuitorii țării, aceia dintre ei pe care îi veți lăsa vă vor fi ca niște spini în ochi și ca niște ghimpi în coaste; vă vor fi vrăjmași în țara în care veți merge să vă așezați. 56Și vă voi face și vouă cum hotărâsem să le fac lor.’”

Numeri 34

Hotarele Canaanului

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara Canaanului, țara aceasta va fi moștenirea voastră – țara Canaanului, ale cărei hotare iată-le: 3Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Țin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea Mării Sărate spre răsărit; 4se va întoarce la miazăzi de înălțimea Acrabim, va trece prin Țin și se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Hațar-Adar și va trece spre Ațmon; 5de la Ațmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului și va ieși la mare. 6Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana); aceasta va fi hotarul vostru la apus. 7Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare, să trageți hotarul până la muntele Hor; 8de la muntele Hor, să-l trageți prin Hamat și să ajungă până la Țedad; 9să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Hațar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte. 10Să vă trageți hotarul spre răsărit de la Hațar-Enan până la Șefam; 11să se coboare din Șefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va coborî și se va întinde de-a lungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit; 12se va coborî iarăși spre Iordan, ca să ajungă la Marea Sărată. Aceasta va fi țara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.’” 13Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel și a zis: „Aceasta este țara pe care o veți împărți prin sorți și pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminții și jumătate. 14Căci seminția fiilor lui Ruben, după casele lor părintești, și seminția fiilor lui Gad, după casele părinților lor, precum și jumătate din seminția lui Manase și-au luat moștenirea. 15Aceste două seminții și jumătate și-au luat moștenirea dincoace de Iordan, în fața Ierihonului, înspre răsărit.”

Cum și prin cine să se împartă țara

16Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 17„Iată numele bărbaților care vor împărți țara între voi: preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun. 18Să mai luați câte o căpetenie din fiecare seminție, ca să facă împărțirea țării. 19Iată numele bărbaților acestora. Pentru seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 20pentru seminția fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud; 21pentru seminția lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon; 22pentru seminția fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli; 23pentru fiii lui Iosif: pentru seminția fiilor lui Manase – căpetenia Haniel, fiul lui Efod; 24și pentru seminția fiilor lui Efraim – căpetenia Chemuel, fiul lui Șiftan; 25pentru seminția fiilor lui Zabulon: căpetenia Elițafan, fiul lui Parnac; 26pentru seminția fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan; 27pentru seminția fiilor lui Așer: căpetenia Ahihud, fiul lui Șelomi; 28pentru seminția fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.” 29Aceștia sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă țara Canaanului între copiii lui Israel.