Mica 7

Starea de păcat a poporului

1Vai de mine!

Căci sunt ca după culesul fructelor,

ca după culesul viilor!

Nu mai este niciun ciorchine de mâncat

nimic din smochinele timpurii,

după care tânjește sufletul meu!

2A pierit cel evlavios din țară

și n-a mai rămas niciun om drept!

Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge,

fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă.

3Mâinile lor sunt obișnuite cu răul, ca să-l înfăptuiască bine!

Conducătorul cere daruri,

iar judecătorul cere mită.

Cel mare își spune dorința sufletului său

și apoi conspiră împreună.

4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;

cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.

Ziua vestită de străjerii tăi,

ziua pedepsei tale, a sosit!

Acum va fi stupoare pentru voi!

5Nu-l crede pe prieten,

nu te încrede în amic!

Păzește-ți ușa gurii

de cea care se odihnește la pieptul tău!

6Căci fiul își desconsideră tatăl,

fata se ridică împotriva mamei ei,

iar nora se ridică împotriva soacrei ei,

așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

7Eu, însă, voi privi la Domnul,

îmi voi pune speranța în Dumnezeul mântuirii mele!

Dumnezeul meu mă va asculta!

Israel va fi restaurat

8Nu te bucura din cauza mea, rivala mea,

căci, deși am căzut, mă voi ridica!

Deși locuiesc în întuneric,

Domnul va fi lumina mea!

9Voi îndura furia Domnului,

căci am păcătuit împotriva Lui,

o voi îndura până când El îmi va apăra cauza

și-mi va face dreptate.

El mă va scoate la lumină;

Îi voi vedea dreptatea.

10Când va vedea rivala mea lucrul acesta,

va fi acoperită de rușine,

ea, care-mi zicea:

„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“.

Ochii mei vor vedea căderea ei!

Atunci ea va fi călcată în picioare

ca noroiul de pe drumuri.

11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,

o zi în care ți se va extinde granița!

12În ziua aceea, vor veni la tine oameni

din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului,

din Egipt și până la râu,

de la o mare și până la cealaltă,

de la un munte și până la celălalt.

13Pământul va fi pustiit din cauza locuitorilor lui,

ca rod al faptelor lor rele.

Rugăciune și laudă

14Păstorește-Ți cu toiagul poporul,

turma moștenirii Tale,

care locuiește în singurătate,

în pădurea din mijlocul Carmelului.

Să pască în Bașan și în Ghilad

ca în zilele de odinioară.

15„Îi voi arăta lucruri minunate,

ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“

16Națiunile vor vedea și se vor rușina

de toată puterea lor.

Își vor pune mâna la gură

și urechile le vor asurzi.

17Vor linge țărâna ca șarpele

și ca târâtoarele pământului.

Vor ieși tremurând din cetățuile lor,

se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,

și se vor teme de Tine.

18Cine este Dumnezeu ca Tine,

Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire

și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?

El nu rămâne mânios pe vecie,

ci Își găsește plăcerea în îndurare.

19El va avea iarăși milă de noi

și va supune nelegiuirile noastre.

Tu vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.

20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov

și îndurare față de Avraam,

așa cum ai jurat strămoșilor noștri

în zilele din vechime.

Luca 16

Pilda administratorului nedrept

1Apoi le-a zis ucenicilor:

‒ Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipește averea. 2El l-a chemat și i-a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“. 3Administratorul și-a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi-e rușine. 4Știu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“.

5I-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său și i-a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“. 6Acela i-a răspuns: „O sută de bați de ulei de măsline“. El i-a zis: „Ia-ți registrul, așază-te repede și scrie cincizeci!“. 7A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“. Acela i-a răspuns: „O sută de cori de grâu“. El i-a zis: „Ia-ți zapisul și scrie optzeci!“.

8Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate. Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.

9Și Eu vă spun: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogăției nedrepte, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice! 10Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare. 11Așadar, dacă n-ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v-o va încredința pe cea adevărată? 12Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.

14Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.

15Dar El le-a zis:

‒ Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învățături

(Mt. 11:12‑13; 5:18, 31‑32)

16Legea și Profeții au ținut până la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea. 17Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere a Legii!

18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.

Bogatul și Lazăr

19Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi. 20La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube 21și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și-i lingeau bubele.

22Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. 23În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia. 24Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și umezească vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“.

25Însă Avraam a zis: „Copile, amintește-ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi“.

27El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să-l trimiți în casa tatălui meu, 28căci am cinci frați, ca să-i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“.

29Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți. Să asculte de ei!“.

30Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“.

31Însă Avraam i-a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“.