Marcu 16

Învierea lui Isus

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?” 4Și când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Arătările lui Isus după înviere

9(Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte draci. 10Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau și se tânguiau. 11Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12După aceea, S-a arătat într-alt chip la doi dintre ei pe drum, când se duceau la țară. 13Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14În sfârșit, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Trimiterea celor unsprezece

15Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” 19Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin.)

Psalmul 108

O cântare. Un psalm al lui David

1Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule!

Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

2Deșteptați-vă, alăută și harpă!

Mă voi trezi în zori de zi.

3Te voi lăuda printre popoare, Doamne,

Te voi cânta printre neamuri.

4Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri,

iar credincioșia Ta până la nori.

5Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule,

și fie slava Ta peste tot pământul!

6Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți,

scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!

7Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: „Voi birui,

voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot;

8al Meu este Galaadul, al Meu Manase;

Efraim este întăritura capului Meu

și Iuda, toiagul Meu de cârmuire;

9Moab este ligheanul în care Mă spăl;

Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului;

strig de bucurie asupra țării filistenilor!”

10Cine mă va duce în cetatea întărită?

Cine mă va duce la Edom?

11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat

și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

12Dă-ne ajutor în necaz,

căci zadarnic este ajutorul omului.

13Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;

El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.

Luca 24

Învierea lui Isus

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” 8Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

Petru se duce la mormânt

9La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Isus Se arată la doi ucenici

13În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. 17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, 23nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! 26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” 33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” 35Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece și celorlalți

36Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” 40(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43El le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” 45Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți. 47Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

Înălțarea

50El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Psalmul 39

Către mai-marele cântăreților: către Iedutun. Un psalm al lui David

1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,

ca să nu păcătuiesc cu limba;

îmi voi pune frâu gurii

cât va sta cel rău înaintea mea.”

2Am stat mut, în tăcere;

am tăcut, măcar că eram nenorocit,

și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.

3Îmi ardea inima în mine,

un foc lăuntric mă mistuia,

și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:

4„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele,

care este măsura zilelor mele,

ca să știu cât de trecător sunt!”

5Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână

și viața mea este ca o nimica înaintea Ta.

Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.(Oprire)

6Da, omul umblă ca o umbră,

se frământă degeaba,

strânge la comori și nu știe cine le va lua.

7Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?

În Tine îmi este nădejdea.

8Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!

Nu mă face de ocara celui nebun!

9Stau mut, nu deschid gura,

căci Tu lucrezi.

10Abate-Ți loviturile de la mine!

Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.

11Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui;

îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump.

Da, orice om este doar o suflare.(Oprire)

12Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,

și pleacă-Ți urechea la strigătele mele!

Nu tăcea în fața lacrimilor mele!

Căci sunt un străin înaintea Ta,

un pribeag, ca toți părinții mei.

13Abate-Ți privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu,

până nu mă duc și să nu mai fiu!

Psalmul 72

Un psalm al lui Solomon

1Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului

și dă dreptatea Ta fiului împăratului!

2Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate

și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire.

3Munții vor aduce pace poporului

și dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptății Tale.

4El va face dreptate nenorociților poporului,

va scăpa pe copiii săracului

și va zdrobi pe asupritor.

5Așa că se vor teme de Tine cât va fi soarele

și cât se va arăta luna, din neam în neam;

6va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit,

ca o ploaie repede care udă câmpia.

7În zilele lui va înflori cel neprihănit

și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună.

8El va stăpâni de la o mare la alta

și de la râu până la marginile pământului.

9Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui

și vrăjmașii vor linge țărâna.

10Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri,

împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri.

11Da, toți împărații se vor închina înaintea lui,

toate neamurile îi vor sluji.

12Căci el va izbăvi pe săracul care strigă

și pe nenorocitul care n-are ajutor.

13Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit

și va scăpa viața săracilor;

14îi va izbăvi de apăsare și de silă

și sângele lor va fi scump înaintea lui.

15Ei vor trăi și-i vor da aur din Seba;

se vor ruga neîncetat pentru el

și-l vor binecuvânta în fiecare zi.

16Va fi belșug de grâu în țară până în vârful munților

și spicele lor se vor clătina ca și copacii din Liban;

oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului.

17Numele lui va dăinui pe vecie:

cât soarele îi va ține numele.

Cu el se vor binecuvânta unii pe alții,

și toate neamurile îl vor numi fericit.

18Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,

singurul care face minuni!

19Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume!

Tot pământul să se umple de slava Lui!

Amin! Amin!

20Sfârșitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.