Evrei 1, Psalmii 8, 144, Iov 7, 1 Cronici 25

Evrei 1

1După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. 3El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 5Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu”? 6Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” 7Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; 8pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. 9Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.” 10Și iarăși: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.” 13Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale”? 14Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?

Alege limba

Psalmul 8

Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David

1Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.

2Din gura copiilor și a celor ce sug la țâță, Ți-ai scos o întăritură de apărare

împotriva potrivnicilor tăi,

ca să astupi gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare.

3Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –,

luna și stelele pe care le-ai făcut,

4îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el?

Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

5L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu

și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.

6I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale,

toate le-ai pus sub picioarele lui:

7oile și boii laolaltă,

fiarele câmpului,

8păsările cerului și peștii mării,

tot ce străbate cărările mărilor.

9Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Psalmul 144

Un psalm al lui David

1Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,

care-mi deprinde mâinile la luptă,

degetele la bătălie,

2Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,

Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,

Scutul meu de adăpost,

care-mi supune pe poporul meu!

3Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el,

fiul omului, ca să iei seama la el?

4Omul este ca o suflare,

zilele lui sunt ca umbra care trece.

5Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!

Atinge munții, ca să fumege!

6Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei!

Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!

7Întinde-Ți mâinile de sus,

izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,

din mâna fiilor celui străin,

8a căror gură spune neadevăruri

și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!

9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,

Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10Tu, care dai împăraților biruința,

care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,

11izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,

a căror gură spune neadevăruri

și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…

12Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;

fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.

13Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;

turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

14vițelele noastre sunt prăsitoare;

nu-i nicio pagubă, nicio robie,

niciun țipăt în ulițele noastre!

15Ferice de poporul care stă astfel!

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Iov 7

Iov deznădăjduit

1Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș

și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

2Cum suspină robul după umbră,

cum își așteaptă muncitorul plata,

3așa am eu parte de luni de durere,

și partea mea sunt nopți de suferință.

4Mă culc și zic:

‘Când mă voi scula?

Când se va sfârși noaptea?’

Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

5Trupul mi se acoperă cu viermi și cu o coajă pământoasă,

pielea-mi crapă și se desface.

6Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului,

se duc și nu mai am nicio nădejde!

7Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8Ochiul care mă privește nu mă va mai privi;

ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

9Cum se risipește norul și trece,

așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților!

10Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia.

11De aceea nu-mi voi ține gura,

ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,

mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.

12Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,

de-ai pus strajă în jurul meu?

13Când zic: ‘Patul mă va ușura,

culcușul îmi va alina durerile’,

14atunci mă înspăimânți prin vise,

mă îngrozești prin vedenii.

15Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,

mai bine moartea decât aceste oase!

16Le disprețuiesc!… Nu voi trăi în veci…

Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața!

17Ce este omul ca să-Ți pese atât de mult de el,

ca să iei seama la el,

18să-l cercetezi în toate diminețile

și să-l încerci în toate clipele?

19Când vei înceta odată să mă privești?

Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor?

Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale,

de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21Pentru ce nu-mi ierți păcatul

și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?

Căci voi adormi în țărână

și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”

1 Cronici 25

Cântăreții împărțiți în douăzeci și patru de cete

1David și căpeteniile oștirii au pus deoparte, pentru slujbă, pe aceia din fiii lui Asaf, Heman și Iedutun, care proroceau întovărășiți de harpă, de alăută și de chimvale. Și iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta. 2Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania și Așareela, fiii lui Asaf, sub cârmuirea lui Asaf, care prorocea după poruncile împăratului. 3Din Iedutun, fiii lui Iedutun: Ghedalia, Țeri, Isaia, Hașabia, Matitia și Șimei, șase, sub cârmuirea tatălui lor Iedutun, care prorocea cu harpa, ca să laude și să mărească pe Domnul. 4Din Heman, fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Șebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioșbecașa, Maloti, Hotir, Mahaziot, 5toți fii ai lui Heman, care era văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu și să înalțe puterea Lui; Dumnezeu dăduse lui Heman paisprezece fii și trei fete. 6Toți aceștia erau sub cârmuirea părinților lor pentru cântarea în Casa Domnului și aveau chimvale, alăute și harpe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun și Heman lucrau sub poruncile împăratului. 7Erau în număr de două sute optzeci și opt, cuprinzându-se în acest număr și frații lor deprinși la cântarea Domnului, toți cei ce erau meșteri. 8Au tras la sorți pentru slujbele lor, mici și mari, învățători și ucenici. 9Cel dintâi sorț ieșit a fost din Asaf pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, frații și fiii lui, doisprezece; 10al treilea, Zacur, fiii și frații săi, doisprezece; 11al patrulea, pentru Ițeri, fiii și frații săi, doisprezece; 12al cincilea, pentru Netania, fiii săi și frații săi, doisprezece; 13al șaselea, Buchia, fiii și frații săi, doisprezece; 14al șaptelea, pentru Iesareela, fiii și frații săi, doisprezece; 15al optulea, pentru Isaia, fiii și frații săi, doisprezece; 16al nouălea, pentru Matania, fiii și frații săi, doisprezece; 17al zecelea, pentru Șimei, fiii și frații săi, doisprezece; 18al unsprezecelea, pentru Azareel, fiii și frații săi, doisprezece; 19al doisprezecelea, pentru Hașabia, fiii și frații săi, doisprezece; 20al treisprezecelea, pentru Șubael, fiii și frații săi, doisprezece; 21al paisprezecelea, pentru Matitia, fiii și frații săi, doisprezece; 22al cincisprezecelea, pentru Ieremot, fiii și frații săi, doisprezece; 23al șaisprezecelea, pentru Hanania, fiii și frații săi, doisprezece; 24al șaptesprezecelea, pentru Ioșbecașa, fiii și frații săi, doisprezece; 25al optsprezecelea, pentru Hanani, fiii și frații săi, doisprezece; 26al nouăsprezecelea, pentru Maloti, fiii și frații săi, doisprezece; 27al douăzecilea, pentru Eliata, fiii și frații săi, doisprezece; 28al douăzeci și unulea, pentru Hotir, fiii și frații săi, doisprezece; 29al douăzeci și doilea, pentru Ghidalti, fiii și frații săi, doisprezece; 30al douăzeci și treilea, pentru Mahaziot, fiii și frații săi, doisprezece; 31al douăzeci și patrulea, pentru Romamti-Ezer, fiii și frații săi, doisprezece.