top of page

21 Noiembrie

acum 6 minute
6 min de citit
Apocalipsa 7:9-17, Isaia 49,  Psalmul 3,  2 Împărați 24
Apocalipsa 7:9-17, Isaia 49, Psalmul 3, 2 Împărați 24



Apocalipsa 7:9-17


9După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, 10și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” 11Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu 12și au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.” 13Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. 16Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. 17Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”


Isaia 49

Lumina neamurilor

1„Ascultați-Mă, ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei și M-a numit de la ieșirea din pântecele mamei. 2Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui și M-a făcut o săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți 3și Mi-a zis: ‘Israele, Tu ești Robul Meu în care Mă voi slăvi.’ 4Și Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea.’ Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5Și, acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6El zice: ‘Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” 7Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel disprețuit și urât de popor, către Robul celor puternici: „Împărații vor vedea lucrul acesta și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”

Așezarea din nou a lui Israel

8Așa vorbește mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite; 9să spui prinșilor de război: ‘Ieșiți!’ și celor ce sunt în întuneric: ‘Arătați-vă!’ Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. 10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape. 11Voi preface toți munții Mei în drumuri și drumurile Mele vor fi bine croite.” 12Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții din țara Sinim. 13Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui. 14Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!” 15„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. 16Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! 17Fiii tăi aleargă, dar cei ce te dărâmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău. 18Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți aceștia se strâng, vin la tine. Pe viața Mea”, zice Domnul, „că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi, și cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. 20Fiii aceștia de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez!’ 21Și vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?’” 22De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor și vor duce pe fiicele tale pe umeri. 23Te vor hrăni împărați și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pământ înaintea ta și vor linge țărâna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu sunt Domnul și că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine.” 24Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? 25„Da”, zice Domnul, „prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi. 26Eu voi da asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele lor. Și va ști orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”


Psalmul 3

Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom

1Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei!

Ce mulțime se scoală împotriva mea!

2Cât de mulți zic despre mine:

„Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!”(Oprire)

3Dar Tu, Doamne, Tu ești scutul meu,

Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!

4Eu strig cu glasul meu către Domnul

și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.(Oprire)

5Mă culc, adorm

și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.

6Nu mă tem de zecile de mii de popoare

care mă împresoară din toate părțile.

7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!

Căci Tu bați peste obraz pe toți vrăjmașii mei

și zdrobești dinții celor răi.

8La Domnul este scăparea:

binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.



2 Împăraţilor 24

1Pe vremea sa, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani, dar s-a răsculat din nou împotriva lui. 2Atunci, Domnul a trimis împotriva lui Ioiachim cete de haldeeni, cete de sirieni, cete de moabiți și cete de amoniți; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi, prorocii. 3Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvârșite de Manase 4și din pricina sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase și de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte. 5Celelalte fapte ale lui Ioiachim și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 6Ioiachim a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Ioiachin. 7Împăratul Egiptului n-a mai ieșit din țara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat.

Ioiachin. Împresurarea Ierusalimului

8Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Nehușta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. 9El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său. 10În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, și cetatea a fost împresurată. 11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății pe când o împresurau slujitorii lui. 12Atunci, Ioiachin, împăratul lui Iuda, s-a dus la împăratul Babilonului cu mama sa, cu slujitorii, căpeteniile și dregătorii lui. Și împăratul Babilonului l-a luat prins în al optulea an al domniei lui. 13A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului și a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul. 14A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile și toți oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toți teslarii și fierarii; n-a mai rămas decât poporul sărac al țării. 15A strămutat pe Ioiachin la Babilon și a dus robi din Ierusalim la Babilon: pe mama împăratului, pe nevestele împăratului și pe dregătorii lui și pe mai-marii țării, 16pe toți războinicii, în număr de șapte mii, și pe teslari și fierari în număr de o mie, toți numai oameni viteji și buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon. 17Și împăratul Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.

Zedechia

18Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. 19El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 20Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.


 
 
 

Comentarii


bottom of page