Naum 2

Căderea cetății Ninive

1Distrugătorul a înaintat împotriva ta, Ninive!

Păzește-ți fortificațiile!

Veghează asupra drumului!

Fii pregătită!

Adună-ți toată puterea!

2Căci Domnul va reface măreția lui Iacov

asemenea măreției lui Israel din trecut.

Căci i-au jefuit prădătorii

și le-au distrus butucii de vie.

3Scutul vitejilor lui este roșu;

războinicii lui sunt îmbrăcați în stacojiu.

Carele sunt ca un metal înroșit,

în ziua pregătirii lor,

iar sulițele sunt agitate.

4Carele aleargă nebunește pe drumuri

și gonesc prin piețe.

La înfățișare sunt ca niște torțe

și țâșnesc ca fulgerele.

5El își aduce aminte de cei măreți ai săi,

dar ei se împiedică în mersul lor.

Aceștia se grăbesc spre zid

și așază zidul de protecție.

6Porțile râurilor sunt deschise

și palatul se prăbușește.

7A fost stabilit:

este dusă în captivitate, este luată.

Slujitoarele ei se vaită ca niște porumbițe

și se lovesc peste piept.

8Ninive este ca un iaz plin,

a cărui apă se scurge.

„Stați! Stați!“,

dar niciunul nu se întoarce.

9Jefuiți argintul,

jefuiți aurul!

Acolo sunt comori foarte multe,

o mulțime de tot felul de lucruri prețioase.

10Este jefuită, pustiită și devastată!

Inimile se topesc de frică și genunchii tremură!

Toate coapsele sunt în chin și toate fețele au pălit.

11Unde este acum culcușul acela al leilor,

pășunea aceea pentru leii tineri,

pe unde umblau leul, leoaica și puiul de leu,

fără să-i înspăimânte nimeni?

12Leul a sfâșiat îndeajuns pentru puii săi

și a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.

El și-a umplut grotele cu pradă

și gropile cu carne sfâșiată.

13„Iată că sunt împotriva ta!“,

zice Domnul Oștirilor.

„Îți voi preface carele în fum,

iar sabia îți va omorî leii tineri;

îți voi nimici prada de pe pământ

și glasul mesagerilor tăi nu va mai fi auzit!“

Luca 18

Pilda văduvei stăruitoare

1Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.

2El a zis:

‒ Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine. 3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu“. 4Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: „Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem și nici de oameni nu mi-e rușine, 5totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap“.

6Apoi Domnul a zis:

‒ Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei? 8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:

10‒ Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – escroci, nedrepți, adulteri – sau ca și colectorul acesta de taxe. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig“. 13Colectorul de taxe, însă, stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul“. 14Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat.

Isus și copilașii

(Mt. 19:13‑15; Mc. 10:13‑16)

15I-au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat.

16Isus însă i-a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“.

Isus și conducătorul bogat

(Mt. 19:16‑30; Mc. 10:17‑31)

18Un anumit conducător L-a întrebat, zicând:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

19Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

21El a spus:

‒ Pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.

22Auzind aceasta, Isus i-a zis:

‒ Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!

23Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Cei ce au auzit aceasta au zis:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27El a zis:

‒ Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.

28Atunci Petru I-a zis:

‒ Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat.

29El le-a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17‑19; Mc. 10:32‑34)

31Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că mergem spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32Căci El va fi dat pe mâna neevreilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia“.

34Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

(Mt. 20:29‑34; Mc. 10:46‑52)

35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37L-au înștiințat că trece Isus nazarineanul.

38Atunci el a început să strige, zicând:

‒ Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

‒ Fiul lui David, ai milă de mine!

40Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El.

Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

41‒ Ce dorești să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

‒ Doamne, aș vrea să-mi revină vederea!

42Isus a zis:

‒ Să-ți revină vederea chiar acum! Credința ta te-a vindecat.

43Deodată i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus, glorificându-L pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut ce s-a întâmplat, L-a lăudat pe Dumnezeu.