Evrei 11:32-33

Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel și de proroci! 33Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor.

Judecătorii 5

Cântarea de laudă a Deborei

1În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

2„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,

Și poporul s-a arătat gata de luptă:

Binecuvântați pe Domnul!

3Ascultați, împărați!

Luați aminte, domnitori!

Voi cânta, da, voi cânta Domnului,

Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.

4Doamne, când ai ieșit din Seir,

Când ai plecat din câmpiile Edomului,

Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat

Și norii au turnat ape cu găleata;

5Munții s-au clătinat înaintea Domnului,

Sinaiul acela s-a clătinat înaintea

Domnului Dumnezeului lui Israel.

6Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,

Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite,

Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,

Până când m-am sculat eu, Debora,

Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel.

8El își alesese noi dumnezei.

Atunci, războiul era la porți,

Dar nu vedeai nici scut, nici suliță

La patruzeci de mii în Israel.

9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,

Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte.

Binecuvântați pe Domnul!

10Voi, care călăriți pe măgărițe albe,

Voi, care ședeți pe covoare,

Și voi, care umblați pe drum, cântați!

11Arcașii din mijlocul adăpătoarelor

Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,

Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!

Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:

12Trezește-te, trezește-te, Debora!

Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!

Scoală-te, Barac,

Și adu-ți robii de război,

Fiul lui Abinoam!

13Atunci, o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici,

Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.

După tine a mers Beniamin în oștirea ta.

Din Machir au venit căpeteniile

Și din Zabulon, cârmuitorii.

15Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,

Și Isahar a venit după Barac,

A fost trimis pe urma lui în vale.

La pâraiele lui Ruben,

Au fost mari hotărâri!

16Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor

Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben

Mari au fost sfaturile!

17Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.

Pentru ce a stat Dan pe corăbii?

Așer a stat pe malul mării

Și s-a odihnit în limanurile lui.

18Zabulon este un popor care a înfruntat moartea

Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

19Împărații au venit, s-au luptat;

Atunci au luptat împărații Canaanului,

La Taanac, la apele Meghido;

N-au luat nicio pradă, nici argint.

20Din ceruri se luptau,

De pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,

21Pârâul Chison i-a luat,

Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!

Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

22Atunci, copitele cailor au răsunat

De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

23Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,

Blestemați, blestemați pe locuitorii lui,

Căci n-au venit în ajutorul Domnului,

În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

24Binecuvântată să fie între femei Iael,

Nevasta lui Heber, Chenitul!

Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

25El a cerut apă, și ea i-a dat lapte;

În pahar împărătesc i-a adus unt.

26Cu o mână a luat țărușul

Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,

A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,

I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

27El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;

S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;

Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

28Pe fereastră, prin zăbrele,

Se uită mama lui Sisera și strigă:

‘Pentru ce zăbovește carul lui să vină?

Pentru ce vin carele lui așa de încet?’

29Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund

Și ea își răspunde singură:

30‘Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart:

O fată, două fete de fiecare om;

Pradă de haine vopsite pentru Sisera;

Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,

Două haine vopsite și cusute la gherghef,

De pus pe grumazul biruitorului!’

31Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!

Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.”

Țara a avut odihnă patruzeci de ani.

Judecătorii 6

Apăsarea madianiților

1Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, și Domnul i-a dat în mâinile lui Madian timp de șapte ani. 2Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munților, în peșteri și pe stânci întărite. 3După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec și fiii Răsăritului și porneau împotriva lui. 4Tăbărau în fața lui, nimiceau roadele țării până spre Gaza și nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. 5Căci se suiau împreună cu turmele și corturile lor, soseau ca o mulțime de lăcuste, erau fără număr, ei și cămilele lor, și veneau în țară ca s-o pustiască. 6Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, și copiii lui Israel au strigat către Domnul. 7Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. 9V-am scăpat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am izgonit dinaintea voastră și v-am dat vouă țara lor. 10V-am zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți.» Dar voi n-ați ascultat glasul Meu.’”

Ghedeon

11Apoi a venit Îngerul Domnului și S-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. 12Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” 13Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Și unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinții noștri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’ Acum, Domnul ne părăsește și ne dă în mâinile lui Madian!” 14Domnul S-a uitat la el și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te trimit Eu?” 15Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” 16Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om.” 17Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăți că Tu îmi vorbești. 18Nu Te depărta de aici până mă voi întoarce la Tine să-mi aduc darul și să-l pun înaintea Ta.” Și Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” 19Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied și a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coș și zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar și I le-a pus înainte. 20Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea și azimile, pune-le pe stânca aceasta și varsă zeama.” Și el a făcut așa. 21Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și a atins carnea și azimile. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea și azimile. Și Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. 22Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului față-n față.” 23Și Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.” 24Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și i-a pus numele „Domnul păcii”. Altarul acesta este și astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

Dărâmarea altarului lui Baal

25În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia vițelul tatălui tău și un alt taur de șapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra. 26Să zidești apoi și să întocmești pe vârful acestei stânci un altar Domnului Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea și să aduci o ardere-de-tot cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.” 27Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui și a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 28Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineață, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului de deasupra lui era tăiat și al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit. 29Ei și-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Și au întrebat și au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta.” 30Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat parul sfânt care era deasupra lui.” 31Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfățișat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineață. Dacă Baal este un dumnezeu, să-și apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul.” 32În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul.” 33Tot Madianul, Amalec și fiii Răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul și au tăbărât în valea Izreel. 34Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiță și Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. 35A trimis soli în tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Așer, în Zabulon și în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lâna

36Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăvești pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, 37iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, și tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.” 38Și așa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineață, a stors lâna și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea și nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aș vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, și tot pământul să se acopere cu rouă.” 40Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, și tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Judecătorii 7

Biruința asupra madianiților

1Ierubaal, sau Ghedeon, și tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. 2Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit.’ 3Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului.’” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors și au mai rămas zece mii. 4Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, și acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine.” 5Ghedeon a coborât poporul la apă, și Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.” 6Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. 7Și Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui și voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.” 8Au luat merindele poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. 9Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopții: „Scoală-te și coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. 10Dacă ți-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. 11Să asculți ce vor zice și după aceea ți se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără.” El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. 12Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13Ghedeon a sosit și iată că un om istorisea tovarășului său un vis. El zicea: „Am visat un vis și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos și cortul a fost dărâmat.” 14Tovarășul lui a răspuns și a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian și toată tabăra.” 15Când a auzit Ghedeon istorisirea visului și tâlcuirea lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Sculați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” 16A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni și le-a dat tuturor trâmbițe și urcioare goale cu niște făclii în urcioare. 17El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu 18și când vom suna din trâmbiță eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să ziceți: ‘Sabia Domnului și a lui Ghedeon!’” 19Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. 20Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” 21A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. 22Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trâmbiță și, în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. 23Bărbații lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Așer și din tot Manase, și au urmărit pe Madian. 24Ghedeon a trimis soli în tot muntele lui Efraim ca să spună: „Coborâți-vă înaintea lui Madian și tăiați-le trecerea apelor până la Bet-Bara și Iordan.” Toți bărbații lui Efraim s-au strâns și au pus stăpânire pe trecerea apelor până la Bet-Bara și Iordan. 25Au pus mâna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb și Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca lui Oreb și au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian și au adus capetele lui Oreb și Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte a Iordanului.

Judecătorii 8

Cearta cu bărbații lui Efraim

1Bărbații lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?” Și au avut o mare ceartă cu el. 2Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.

Urmărirea vrăjmașului dincolo

4Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș. 5El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.” 6Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?” 7Și Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini.” 8De acolo s-a suit la Penuel și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9Și a zis și celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.” 10Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți cei ce mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră uciși. 11Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah și de Iogbeha și a bătut oștirea care se credea la adăpost. 12Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împărați ai Madianului, Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea. 13Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suișul Heres. 14A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15Apoi a venit la cei din Sucot și a zis: „Iată pe Zebah și Țalmuna, pentru care m-ați batjocorit zicând: ‘Oare mâna lui Zebah și Țalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?’” 16Și a luat pe bătrânii cetății și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini. 17A dărâmat și turnul din Penuel și a ucis pe oamenii cetății. 18El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-ați ucis la Tabor?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat.” 19El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v-aș ucide.” 20Și a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te și ucide-i!” Dar tânărul nu și-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. 21Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne! Căci cum e omul așa e și puterea lui.” Și Ghedeon s-a sculat și a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele de la gâtul cămilelor lor.

Moartea lui Ghedeon

22Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” 23Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” 24Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă.” (Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau ismaeliți.) 25Ei au zis: „Ți le vom da cu plăcere.” Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur și de hainele de purpură pe care le purtau împărații Madianului și afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27Ghedeon a făcut din ele un efod și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui. 28Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel și n-a mai ridicat capul. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieții lui Ghedeon. 29Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors și a locuit în casa lui. 30Ghedeon a avut șaptezeci de fii ieșiți din el, căci a avut mai multe neveste. 31Țiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. 32Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrânețe fericită și a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

Israeliții se închină iarăși la idoli

33După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăși să curvească cu baalii și au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 34Copiii lui Israel nu și-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmașilor care-i înconjurau. 35Și n-au ținut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.