04 Iulie

Isaia 66, Matei 14

Isaia 66

1. Aşa vorbeşte Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?

2. Toate aceste lucruri, dar, le-a făcut mâna Mea, şi toate şi-au căpătat fiinţa – zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.

3. Cine înjunghie un bou este ca cel ce ar ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar frânge gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc; cine aduce tămâie este ca cel ce ar binecuvânta un idol. Toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

4. De aceea şi Eu voi alege ce este pentru ei un motiv de pierzare şi le voi aduce ce le este frică, căci, când am chemat Eu, n-au răspuns, când am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place.

5. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi care vă temeţi de cuvântul Lui! Fraţii voştri care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu zic: „Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor fi daţi de ruşine.

6. Un vuiet se aude din cetate, un glas răsună din templu! Este glasul Domnului care răsplăteşte vrăjmaşilor Săi!

7. Înainte de a avea dureri, Sionul a născut; înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.

8. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată ceva asemănător? Se poate naşte oare un ţinut într-o zi? Se poate naşte un neam întreg odată? Abia a fost în durerile naşterii Sionul şi şi-a născut fiii!

9. „Să fac Eu să nască şi să împiedic naşterea?” – zice Domnul. „Eu, care fac să nască, aş împiedica oare naşterea?” – zice Dumnezeul tău.

10. Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi! Împărtăşiţi-vă de bucuria lui, toţi cei ce plângeţi pentru el,

11. ca să sugeţi şi să fiţi săturaţi de laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi şi să vă bucuraţi de plinătatea slavei lui.

12. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi întinde spre el pacea ca un râu şi slava neamurilor ca un pârâu ieşit din matcă; şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi pe braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.

13. Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!”

14. Când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor înverzi ca iarba. Domnul îşi va face cunoscută puterea robilor Săi, şi Îşi va arăta mânia faţă de vrăjmaşii Săi.

15. Căci iată, Domnul vine în foc şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic şi ameninţările, într-o flacără de foc.

16. Căci Domnul Îşi va judeca cu foc şi cu sabia Lui orice făptură; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.

17. Cei ce se sfinţesc şi se curăţă în grădini, mergând unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă carne de porc, lucruri urâcioase şi şoareci, toţi aceştia vor pieri – zice Domnul.

18. Eu cunosc faptele şi gândurile lor. Vine vremea când voi strânge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea.

19. Voi pune un semn între ele şi voi trimite din cei scăpaţi dintre ele la neamuri: la Tarsis, la Pul şi Lud, care trag cu arcul, la Tubal şi Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine şi n-au văzut slava Mea; şi vor vesti slava Mea printre neamuri.

20. Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor ca dar Domnului, pe cai, în care, în lectici, pe catâri şi pe dromaderi, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim – zice Domnul –, cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mâncare într-un vas curat, la Casa Domnului.

21. Şi voi lua şi dintre ei pe unii ca preoţi şi leviţi – zice Domnul.

22. Căci, după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul –, aşa va dăinui sămânţa voastră şi numele vostru.

23. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.

24. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge, şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.

    
    

Matei 14

1. Pe vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus

2. și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el.”

3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip,

4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă.”

5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că toți socoteau pe Ioan drept proroc.

6. Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod.

7. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că-i va da orice va cere.

8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”

9. Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță.

11. Capul i-a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus mamei sale.

12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul și l-au îngropat. Apoi s-au dus și au dat de știre lui Isus.

13. Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, cum au auzit, au ieșit din cetăți și L-au urmat pe jos.

14. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și a vindecat pe bolnavii lor.

15. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.”

16. „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „dați-le voi să mănânce.”

17. „Dar noi n-avem aici decât cinci pâini și doi pești”, au răspuns ei.

18. Și El a zis: „Aduceți-i aici la Mine.”

19. A poruncit noroadelor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit noroadelor.

20. Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri.

21. Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.

22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da drumul noroadelor.

23. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte, să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo.

24. Corabia era deja în mijlocul mării, bătută de valuri, căci vântul era împotrivă.

25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.

26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și de frică au țipat.

27. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”

28. „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă.”

29. „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

32. Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

33. Cei ce erau în corabie au venit, I s-au închinat și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

34. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenizaretului.

35. Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis vorbă în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii.

36. Bolnavii Îl rugau să le îngăduie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.