Ieremia 1

1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoții din Anatot, din teritoriul lui Beniamin. 2Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei acestuia, 3și pe vremea lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea a anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, când locuitorii Ierusalimului au fost duși în captivitate.

Chemarea lui Ieremia

4Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

5‒ Mai înainte ca Eu să te fi creat în pântec,

te-am ales,

și mai înainte ca tu să fi ieșit din pântec,

te pusesem deoparte

și te făcusem profet al națiunilor.

6Eu am răspuns:

‒ Ah, Stăpâne Doamne, eu nu știu să vorbesc, căci sunt doar un copil!

7Însă Domnul mi-a zis:

‒ Nu spune că ești un copil, căci vei merge la toți aceia la care te voi trimite și le vei spune tot ce-ți voi porunci. 8Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te salvez, zice Domnul.

9Apoi Domnul Și-a întins mâna, mi-a atins gura și mi-a zis:

‒ Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10Astăzi te pun peste națiuni și peste regate ca să smulgi și să dărâmi, să distrugi și să nimicești, să zidești și să plantezi.

11Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

‒ Ce vezi, Ieremia?

Eu am răspuns:

‒ Văd un toiag din lemn de migdal.

12 Domnul mi-a zis:

‒ Ai văzut bine, căci Eu veghez ca să împlinesc Cuvântul Meu.

13Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, zicând:

‒ Ce vezi?

Eu am răspuns:

‒ Văd un cazan clocotind, care se revarsă dinspre nord.

14 Domnul mi-a zis:

‒ Dinspre nord va izbucni dezastrul peste toți cei ce locuiesc în țară. 15Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul.

Ele vor veni și își vor așeza fiecare tronul

la intrările porților Ierusalimului.

Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor care-l împrejmuiesc

și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.

16Voi rosti asupra lor judecățile Mele

pentru tot răul pe care l-au comis,

căci M-au părăsit,

au ars tămâie altor dumnezei

și s-au închinat lucrărilor făcute de mâinile lor.

17Tu, însă, pregătește-te! Ridică-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Să nu fii înspăimântat din cauza lor, ca nu cumva să te fac Eu să te înspăimânți înaintea lor. 18Iată, de astăzi te fac o cetate fortificată, un stâlp de fier și un zid de bronz, ca să stai împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda, a conducătorilor lui, a preoților și a poporului țării. 19Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine ca să te salvez, zice Domnul.

Matei 15

Isus și tradiția bătrânilor

(Mc. 7:1-23)

1Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s-au apropiat de Isus, zicând:

2‒ De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor? Căci ei nu-și spală mâinile înainte să mănânce pâine.

3Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“. 5Însă voi ziceți: „Cel ce îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6acela nu mai este dator să-și respecte tatăl sau mama“. Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:

8„Poporul acesta Mă onorează cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

9Degeaba însă Mi se închină ei,

dând ca învățături

niște porunci de-ale oamenilor!“.

Lucrurile care îl întinează pe om

10Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“.

12Atunci ucenicii s-au apropiat și I-au zis:

‒ Știi că fariseii s-au simțit insultați când au auzit aceste cuvinte?

13 Isus, răspunzând, a zis:

‒ Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

15Petru, răspunzând, I-a zis:

‒ Explică-ne pilda aceasta!

16 Isus a zis:

‒ Și voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, apoi este dat afară în latrină? 18Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, preacurviile, furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu-l întinează pe om.

Credința canaanitei

(Mc. 7:24-30)

21Isus S-a retras de acolo și S-a dus în părțile Tyrului și Sidonului.

22Și iată că o femeie canaanită, venind din regiunile acelea, striga, zicând:

‒ Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fata mea este posedată cumplit de un demon.

23 Isus nu i-a răspuns niciun cuvânt.

Ucenicii s-au apropiat și L-au rugat, zicând:

‒ Ajut-o și las-o să plece, căci strigă după noi.

24El însă, răspunzând, a zis:

‒ Eu nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.

25Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând:

‒ Doamne, ajută-mă!

26 Isus, răspunzând, a zis:

‒ Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.

27Însă ea a zis:

‒ Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

28Atunci Isus, răspunzând, i-a zis:

‒ O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.

Și fata ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

(Mc. 7:31-37)

29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S-a așezat acolo. 30Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i-au așezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L-au glorificat pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mc. 8:1-10)

32Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis:

‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.

33Ucenicii I-au zis:

‒ De unde să luăm atâtea pâini în deșertul aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?

34Isus i-a întrebat:

‒ Câte pâini aveți?

Ei au zis:

‒ Șapte… și câțiva pești.

35Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit mulțimilor. 37Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S-a urcat în barcă și S-a dus în regiunile Magadanului.