Naum 3

Soarta cetății Ninive

1Vai de cetatea vărsătoare de sânge,

plină de minciună,

plină de jaf

și care nu renunță la jaf.

2Se aude pocnetul biciului

și uruitul roții,

galopul cailor

și huruitul carelor.

3Călăreții se năpustesc,

săbiile scânteiază,

iar sulițele fulgeră.

Sunt o mulțime de morți,

grămezi de cadavre,

hoituri fără număr,

oameni care se împiedică de hoituri.

4Și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei,

cea plăcută și grațioasă, stăpâna vrăjitoriilor,

care vindea națiuni prin desfrânările ei

și clanuri prin vrăjitoriile ei.

5„Iată că sunt împotriva ta!“ zice Domnul Oștirilor.

„Îți voi ridica poalele în cap

și voi arăta națiunilor goliciunea ta,

iar regatelor – rușinea ta!

6Voi arunca spurcăciuni peste tine,

te voi înjosi

și te voi face o priveliște pentru toți.

7Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice:

«Ninive este pustiită! Cine o va plânge?».

Unde să-ți caut mângâietori?“.

8Ești tu mai bună decât No-Amon,

cetatea care era așezată pe Nil,

înconjurată de ape,

a cărei fortăreață era marea

al cărei zid era apa?

9Cuș și Egiptul erau puterea ei nemărginită,

iar Put și Libia îi erau ajutoare.

10Și totuși, a fost exilată;

a trebuit să plece în captivitate.

Chiar și copiii ei au fost zdrobiți

la fiecare capăt de drum.

Au tras la sorți pentru liderii ei

și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri.

11Și tu te vei îmbăta

și te vei ascunde!

Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!

12Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini

plini cu cele dintâi roade;

dacă sunt scuturate,

ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.

13Iată, cei din poporul tău

sunt ca niște femei în mijlocul tău!

Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi;

focul le-a distrus zăvoarele.

14Scoate-ți apă pentru asediu!

Întărește-ți fortificațiile!

Calcă noroiul

și frământă lutul!

Pregătește cuptorul de cărămidă!

15Acolo te va arde focul,

iar sabia te va tăia,

te va devora, ca o lăcustă!

Înmulțiți-vă ca lăcusta Ielek!

Înmulțiți-vă ca lăcusta Arbe!

16Ți-ai înmulțit negustorii

mai mult decât stelele cerurilor.

Ei însă prădează ca lăcusta Ielek

și apoi zboară.

17Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe,

iar scribii tăi ca un roi de lăcuste

care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă,

dar care, atunci când răsare soarele, zboară

și nu se mai cunoaște locul unde au fost.

18Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei,

iar cei măreți ai tăi se odihnesc.

Poporul tău a fost împrăștiat pe munți

și nu este nimeni să-i adune.

19Nu este alinare pentru rana ta,

iar lovitura-ți este fatală.

Toți cei ce aud vești despre tine,

bat din palme,

căci cine n-a fost afectat

de răutatea ta continuă?

Luca 19

Isus și Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3încerca să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.

5Când a ajuns Isus în locul acela, S-a uitat în sus și i-a zis:

‒ Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6El s-a dat repede jos și, bucuros, L-a primit ca oaspete.

7Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:

‒ A intrat să găzduiască la un om păcătos!

8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis:

‒ Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!

9Isus i-a zis:

‒ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

(Mt. 25:14‑30)

11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

12Așadar, le-a zis:

‒ Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă. 13I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: „Faceți comerț cu ele până când mă întorc!“.

14Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“. 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

16Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine“. 17Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“.

18Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“. 19Stăpânul i-a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“.

20Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată-ți mina! Am ținut-o învelită într-un ștergar, 21căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus și seceri ceea ce n-ai semănat!“. 22Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus și secer ceea ce n-am semănat? 23Atunci de ce n-ai pus argintul meu la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“.

24Și le-a zis celor care stăteau acolo: „Luați-i mina și dați-i-o celui ce are zece mine“. 25Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“. 26Vă spun că celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 27Cât despre acei dușmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți-i aici și omorâți-i înaintea mea!

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:1‑11; Mc. 11:1‑11; Ioan 12:12‑19)

28După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, mergând spre Ierusalim. 29Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30zicând: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegați?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el»“. 32Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

33În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

‒ De ce dezlegați măgărușul?

34Ei au răspuns:

‒ Domnul are nevoie de el!

35Și l-au adus la Isus. Apoi și-au aruncat hainele peste măgăruș și L-au așezat pe Isus călare. 36În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.

37Când S-a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38Ei ziceau:

„Binecuvântat este Împăratul, Care vine în Numele Domnului!“

„Pace în cer și glorie în locurile preaînalte!“

39Unii farisei din mulțime I-au zis:

‒ Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!

40Isus, răspunzând, a zis:

‒ Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!

Isus plânge pentru Ierusalim

41Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile. 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12‑17; Mc. 11:15‑19; Ioan 2:13‑22)

45Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46zicându-le: „Este scris:

«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,

dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“.

47 Isus îi învăța, în fiecare zi, în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și liderii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându-L.