Romani 15

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

1Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. 2Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. 3Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.” 4Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. 5Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, 6pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7Așadar primiți-vă unii pe alții, cum v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduințele

8Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să întărească făgăduințele date părinților 9și ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău.” 10Este zis iarăși: „Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui.” 11Și iarăși: „Lăudați pe Domnul, toate neamurile; slăviți-L, toate noroadele.” 12Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El.” 13Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!

Pavel despre slujba lui

14În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință și, astfel, sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții. 15Totuși, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu, 16ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt. 17Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos. 20Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște.”

Planurile apostolului

22Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă țină pe aceste meleaguri și fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și să fiu însoțit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorința de a fi stat la voi. 25Acum, mă duc la Ierusalim să duc niște ajutoare sfinților. 26Căci cei din Macedonia și Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. 27Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie față de ei, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești. 28După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta și le voi încredința aceste daruri, voi pleca în Spania și voi trece pe la voi. 29Știu că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. 30Vă îndemn dar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31ca să fiu izbăvit de răzvrătiții din Iudeea și pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinți; 32și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu și să mă răcoresc puțin în mijlocul vostru. 33Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toți! Amin.

2 Samuel 22

Cântarea lui David

1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.

2El a zis:

„Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.

3Dumnezeu este stânca mea

la care găsesc un adăpost,

scutul meu și puterea care mă mântuiește,

turnul meu cel înalt și scăparea mea.

Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!

4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

5Căci valurile morții mă înconjuraseră,

șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,

6legăturile mormântului mă înconjuraseră,

lațurile morții mă prinseseră.

7În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul,

am chemat pe Dumnezeul meu;

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8Atunci, pământul s-a cutremurat și s-a clătinat,

temeliile cerului s-au mișcat

și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

9Fum se ridica din nările Lui

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

10A plecat cerurile și S-a coborât:

un nor gros era sub picioarele Lui.

11Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;

12era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort,

era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.

13Din strălucirea care era înaintea Lui

scânteiau cărbuni de foc.

14Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;

15a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,

a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.

16Fundul mării s-a văzut,

temeliile lumii au fost descoperite

de mustrarea Domnului,

de vuietul suflării nărilor Lui.

17El Și-a întins mâna de sus, din înălțime, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

18m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei,

care erau mai tari decât mine.

19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,

dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20El m-a scos la loc larg.

El m-a mântuit, pentru că mă iubește.

21Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea,

mi-a făcut după curăția mâinilor mele;

22căci am păzit căile Domnului,

nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

25De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea

după curăția mea înaintea Lui.

26Cu cel bun Tu ești bun,

cu omul drept Te porți după dreptate,

27cu cel curat ești curat,

cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.

28Tu mântuiești pe poporul care se smerește,

și cu privirea Ta

cobori pe cei mândri.

29Da, Tu ești lumina mea, Doamne!

Domnul luminează întunericul meu.

30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,

Cuvântul Domnului este curățit;

El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.

32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?

Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.

34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și El mă așază pe locurile mele cele înalte.

35Îmi deprinde mâinile la luptă

și brațele mele întind arcul de aramă.

36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și ajung mare prin bunătatea Ta.

37Lărgești drumul sub pașii mei

și picioarele mele nu se clatină.

38Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,

nu mă întorc până nu-i nimicesc.

39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;

cad sub picioarele mele.

40Tu mă încingi cu putere pentru luptă,

răpui sub mine pe potrivnicii mei.

41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea

și nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.

Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

43Îi pisez ca pulberea pământului,

îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.

44Mă scapi din neînțelegerile poporului meu;

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.

46Fiii străinului leșină de la inimă,

tremură când ies din cetățuie.

47Trăiască Domnul

și binecuvântată să fie Stânca mea!

Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,

48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,

care-mi supune popoarele

49și care mă face să scap de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,

mă izbăvești de omul asupritor.

50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,

și voi cânta spre slava Numelui Tău!

51El dă mari izbăviri împăratului Său

și arată milă unsului Său:

lui David și seminței lui pentru totdeauna.”

Psalmul 18

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David, robul Domnului.

El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:

1Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund,

scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

3Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”

și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

4Mă înconjuraseră legăturile morții

și mă îngroziseră râurile pieirii;

5mă înfășuraseră legăturile mormântului

și mă prinseseră lațurile morții.

6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul

și am strigat către Dumnezeul meu:

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,

și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,

temeliile munților s-au mișcat

și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8Din nările Lui se ridica fum

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

9A plecat cerurile și S-a coborât:

un nor gros era sub picioarele Lui.

10Călărea pe un heruvim și zbura,

venea plutind pe aripile vântului.

11Întunericul Și-l făcuse învelitoare,

iar cortul Lui, împrejurul Lui,

erau niște ape întunecoase și nori negri.

12Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori

care aruncau grindină și cărbuni de foc.

13Domnul a tunat în ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul

cu grindină și cărbuni de foc.

14A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,

a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

15Atunci s-a văzut albia apelor

și s-au descoperit temeliile lumii,

la mustrarea Ta, Doamne,

la vuietul suflării nărilor Tale.

16El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

17m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;

dar Domnul a fost sprijinul meu.

19El m-a scos la loc larg

și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

20Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,

mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

21căci am păzit căile Domnului

și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

23Am fost fără vină față de El

și m-am păzit de fărădelegea mea.

24De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

25Cu cel bun, Tu Te arăți bun,

cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,

26cu cel curat, Te arăți curat

și, cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui.

27Tu mântuiești pe poporul care se smerește

și smerești privirile trufașe.

28Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.

Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.

29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,

Cuvântul Domnului este încercat:

El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

31Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul

și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?

32Dumnezeu mă încinge cu putere

și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și mă așază pe înălțimile mele,

34El îmi deprinde mâinile la luptă,

așa că brațele mele întind arcul de aramă.

35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină

și îndurarea Ta mă face mare.

36Tu lărgești drumul sub pașii mei

și nu-mi alunecă gleznele.

37Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung

și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;

ei cad sub picioarele mele.

39Tu mă încingi cu putere pentru luptă

și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

40Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,

și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!

Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,

îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

43Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor;

un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

44El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,

fiii străinului mă lingușesc.

45Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine

și ies tremurând din cetățuile lor.

46Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

47Dumnezeu, răzbunătorul meu,

care îmi supune popoarele

48și mă izbăvește de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,

mă scapi de omul asupritor.

49De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,

voi cânta spre slava Numelui Tău.

50El dă mari izbăviri împăratului Său

și dă îndurare unsului Său,

lui David, și seminței lui, pe vecie.

Psalmul 117

1Lăudați pe Domnul, toate neamurile,

lăudați-L, toate popoarele!

2Căci mare este bunătatea Lui față de noi

și credincioșia Lui ține în veci.

Lăudați pe Domnul!

Isaia 11

1Apoi, o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai și un Vlăstar va da din rădăcinile lui. 2Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. 3Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, 4ci va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. 5Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale și credincioșia, brâul mijlocului Său. 6Atunci, lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; 7vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, 8pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. 9Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă. 10În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El și slava va fi locuința Lui. 11În același timp, Domnul Își va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său risipit în Asiria și în Egipt, în Patros și în Etiopia, la Elam, la Șinear și la Hamat și în ostroavele mării. 12El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel și va aduna pe cei risipiți ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului. 13Pizma lui Efraim va înceta și vrăjmașii lui Iuda vor fi nimiciți; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim, 14ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus și vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom și Moab vor fi prada mâinilor lor, și fiii lui Amon le vor fi supuși. 15Domnul va seca limba mării Egiptului, Își va ridica mâna asupra râului în mânia Lui, îl va împărți în șapte pâraie, așa că îl vor putea trece încălțați. 16Și va fi un drum pentru rămășița poporului Său care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel în ziua când a ieșit din țara Egiptului.