1 Împărați 7,8 Efeseni 5
1 Împăraţilor 7
Zidirea casei lui Solomon
1Solomon și-a mai zidit și casa lui și a ținut treisprezece ani până când a isprăvit-o de tot. 2A zidit mai întâi casa din pădurea Libanului: lungă de o sută de coți, lată de cincizeci de coți și înaltă de treizeci de coți. Se sprijinea pe patru rânduri de stâlpi de cedru și pe stâlpi erau grinzi de cedru. 3A acoperit cu cedru odăile care erau sprijinite de stâlpi și care erau în număr de patruzeci și cinci, câte cincisprezece de fiecare cat. 4Erau trei caturi și fiecare din ele avea ferestrele față în față. 5Toate ușile și toți ușorii erau din bârne în patru muchii și, la fiecare din cele trei caturi, ușile erau față în față. 6A făcut un pridvor de stâlpi, lung de cincizeci de coți și lat de treizeci de coți, și un alt pridvor înainte cu stâlpi și trepte în față. 7A făcut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecății, și l-a acoperit cu cedru, de la pardoseală până în tavan. 8Casa lui de locuit a fost zidită în același fel, într-o altă curte, în dosul pridvorului. Și a făcut o casă la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon pe care o luase de nevastă. 9Pentru toate aceste clădiri a întrebuințat pietre minunate, cioplite după măsură, ferestruite cu fierăstrăul înăuntru și în afară, și aceasta din temelii până la streașină și afară până la curtea cea mare. 10Temeliile erau de pietre foarte de preț și mari, pietre de zece coți și pietre de opt coți. 11Deasupra erau iarăși pietre foarte de preț, tăiate după măsură, și lemn de cedru. 12Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei șiruri de pietre cioplite și un șir de bârne de cedru, ca și curtea dinăuntru a Casei Domnului și ca și pridvorul casei.
Cei doi stâlpi de aramă
13Împăratul Solomon a trimis și a adus din Tir pe Hiram, 14fiul unei văduve din seminția lui Neftali și al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înțelepciune, de pricepere și de știință în săvârșirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la împăratul Solomon și i-a făcut toate lucrările. 15A turnat cei doi stâlpi de aramă. Cel dintâi avea optsprezece coți în înălțime și un fir de doisprezece coți măsura grosimea celui de al doilea. 16A turnat două coperișuri de aramă, ca să le pună pe vârfurile stâlpilor; cel dintâi era înalt de cinci coți și al doilea era înalt de cinci coți. 17A mai făcut niște împletituri în chip de rețea, niște ciucuri făcuți cu lănțișoare, pentru coperișurile de pe vârful stâlpilor, șapte pentru coperișul dintâi și șapte pentru coperișul al doilea. 18A făcut câte două șiruri de rodii împrejurul uneia din rețele ca să acopere coperișul de pe vârful unuia din stâlpi; tot așa a făcut și pentru al doilea. 19Coperișurile de pe vârful stâlpilor, în pridvor, erau lucrate așa de parcă erau niște crini și aveau patru coți. 20Coperișurile de pe cei doi stâlpi erau înconjurate de două sute de rodii sus, lângă umflătura care era peste rețea, de asemenea erau două sute de rodii înșirate în jurul celui de al doilea coperiș. 21A așezat stâlpii în pridvorul Templului: a așezat stâlpul din dreapta și l-a numit Iachin, apoi a așezat stâlpul din stânga și l-a numit Boaz. 22În vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini. Astfel s-a isprăvit lucrarea stâlpilor.
Marea de aramă, lighenele de aramă
23A făcut marea turnată din aramă. Avea zece coți de la o margine până la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coți și, de jur împrejur, se putea măsura cu un fir de treizeci de coți. 24Sub buza ei erau săpați niște colocinți, câte zece la fiecare cot, de jur împrejurul mării; colocinții, așezați pe două rânduri, erau turnați împreună cu ea dintr-o singură bucată. 25Era așezată pe doisprezece boi, din care trei întorși spre miazănoapte, trei întorși spre apus, trei întorși spre miazăzi și trei întorși spre răsărit; marea era deasupra lor și toată partea dinapoi a trupurilor lor era înăuntru. 26Grosimea ei era de un lat de mână și marginea ei era ca marginea unui potir, făcută ca floarea crinului. Avea o încăpere de două mii de vedre. 27A mai făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coți, lată de patru coți și înaltă de trei coți. 28Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colțuri cu încheieturi. 29Pe tăbliile dintre încheieturi erau niște lei, boi și heruvimi și, pe încheieturi, deasupra și dedesubtul leilor și boilor, erau niște împletituri care atârnau în chip de ciucuri. 30Fiecare temelie avea patru roți de aramă, cu osii de aramă; și la cele patru colțuri erau niște polițe turnate sub lighean și lângă ciucuri. 31Gura temeliei dinăuntrul coperișului până sus era de un cot; gura aceasta era rotundă, ca pentru lucrările de felul acesta, și era lată de un cot și jumătate; avea și săpături. Tăbliile erau în patru muchii, nu rotunde. 32Cele patru roți erau sub tăblii și osiile roților erau prinse de temelie; fiecare era înaltă de un cot și jumătate. 33Roțile erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spițele și butucii lor erau toate turnate. 34La cele patru colțuri ale fiecărei temelii erau niște polițe dintr-o bucată cu temelia. 35Partea de sus a temeliei se sfârșea cu un cerc înalt de o jumătate de cot și își avea proptelele cu tăbliile ei făcute dintr-o bucată cu ea. 36Pe plăcile proptelelor și pe tăblii a săpat heruvimi, lei și finici, după locurile goale, și ciucuri de jur împrejur. 37Așa a făcut cele zece temelii; turnătura, măsura și chipul erau la fel pentru toate. 38A mai făcut zece lighene de aramă. Fiecare lighean avea o încăpere de patruzeci de bați, fiecare lighean avea patru coți, fiecare lighean era pe câte una din cele zece temelii. 39A pus cinci temelii pe partea dreaptă a casei și cinci temelii pe partea stângă a casei, iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a casei la miazăzi-răsărit. 40Hiram a făcut cenușarele, lopețile și lighenele.
Sfârșitul lucrării
Așa a sfârșit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s-o facă pentru Casa Domnului: 41doi stâlpi, cu cele două coperișuri și cu cununile lor de pe vârful stâlpilor; cele două rețele ca să acopere cele două cununi ale coperișurilor de pe vârful stâlpilor; 42cele patru sute de rodii pentru cele două rețele, câte două rânduri de rodii de fiecare rețea, ca să acopere cele două cununi ale coperișurilor de pe vârful stâlpilor; 43cele zece temelii și cele zece lighene de pe temelii; 44marea și cei doisprezece boi de sub mare; 45cenușarele, lopețile și lighenele. Toate aceste unelte pe care le-a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului erau de aramă lustruită. 46Împăratul a pus să le toarne în câmpia Iordanului, într-un pământ humos, între Sucot și Țartan. 47Solomon a lăsat toate aceste unelte necântărite, căci erau foarte multe, și greutatea aramei nu se putea socoti. 48Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 49sfeșnicele de aur curat, cinci la dreapta și cinci la stânga, înaintea Locului Preasfânt, cu florile, candelele și mucările de aur; 50lighenele, cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat și țâțânile de aur curat pentru ușa dinăuntrul casei, la intrarea în Locul Preasfânt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului. 51Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și uneltele pe care le hărăzise tatăl său David și le-a pus în vistieriile Casei Domnului.
1 Împăraţilor 8
Mutarea chivotului și cortului
1Atunci, împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului. 2Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului. 3Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat chivotul. 4Au adus chivotul Domnului, cortul întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus. 5Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți din pricina mulțimii lor. 6Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 7Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8Se dăduse drugilor o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. 9În chivot nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului. 10În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului. 11Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric! 13Eu am zidit o casă care va fi locuința Ta, un loc unde vei locui pe vecie!” 14Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. 15Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: 16‘Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărățească peste poporul Meu Israel!’ 17Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18Și Domnul a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 19Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ 20Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului.”
Rugăciunea lui Solomon
22Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins mâinile spre cer 23și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ții legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 24Astfel, ai ținut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta. 25Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ 26O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu! 28Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău. 29Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul acesta. 30Binevoiește și ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i! 31Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 32ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăția lui! 33Când poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 34ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor! 35Când se va închide cerul și nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, 36ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i calea cea bună pe care trebuie să umble și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, 38dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, 39ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor, 40ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri! 41Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată pentru Numele Tău, 42căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 43ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 45ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 46Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată, 47dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie și vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, 48dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 49ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; 50iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei, 51căci sunt poporul Tău și moștenirea Ta și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier! 52Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere! 53Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne Dumnezeule!” 54Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55Și, stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56„Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit. 57Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase, 58ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri! 59Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, 60pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El! 61Inima voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui.”
Sfințirea Templului
62Împăratul și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. 63Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului. 64În ziua aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire. 65Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile, adică paisprezece zile. 66În ziua a opta, a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său Israel.
Efeseni 5
1Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. 2Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. 3Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. 4Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. 5Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 7Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei. 8Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. 9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. 10Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului 11și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. 12Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns. 13Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. 14De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.” 15Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 17De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. 19Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. 20Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. 21Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. 22Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, 23căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. 24Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. 25Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, 26ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, 27ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. 28Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși. 29Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; 30pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. 31„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.” 32Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). 33Încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine; și nevasta să se teamă de bărbat.
Comments