Evrei 3

1De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”. 3Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. 4Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. 6Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ 11Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” 12Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, 15câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.” 16Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.

Numeri 12

Lepra Mariei

1Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastă, căci luase o femeie etiopiană. 2Și au zis: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?” Și Domnul a auzit-o. 3Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului. 4Deodată, Domnul a zis lui Moise, lui Aaron și Mariei: „Duceți-vă câteșitrei la cortul întâlnirii.” Și s-au dus câteșitrei. 5Domnul S-a coborât în stâlpul de nor și a stat la ușa cortului. A chemat pe Aaron și pe Maria, și ei s-au apropiat amândoi. 6Și a zis: „Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înțeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ați temut deci să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” 9Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Și a plecat. 10Norul s-a depărtat de pe cort. Și iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria, și iată că ea avea lepră. 11Atunci Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca niște nechibzuiți și de care ne-am făcut vinovați! 12Să nu fie Maria ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!” 13Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!” 14Și Domnul a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de șapte zile? Să fie închisă deci șapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.” 15Maria a fost închisă șapte zile afară din tabără. Și poporul n-a pornit până ce n-a intrat din nou Maria în tabără. 16După aceea, poporul a plecat din Hațerot și a tăbărât în pustia Paran.

Numeri 13

Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiți câte un om pentru fiecare din semințiile părinților lor, toți să fie dintre fruntașii lor.” 3Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toți oamenii aceștia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. 4Iată numele lor: pentru seminția lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur; 5pentru seminția lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori; 6pentru seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 7pentru seminția lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 8pentru seminția lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun; 9pentru seminția lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 10pentru seminția lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 11pentru seminția lui Iosif, seminția lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 12pentru seminția lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13pentru seminția lui Așer: Setur, fiul lui Micael; 14pentru seminția lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 15pentru seminția lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 16Acestea sunt numele bărbaților pe care i-a trimis Moise să iscodească țara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. 17Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului. El le-a zis: „Mergeți de aici spre miazăzi și apoi să vă suiți pe munte. 18Vedeți țara, vedeți cum este ea, cum este poporul care o locuiește: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; 19vedeți cum este țara în care locuiește: dacă este bună sau rea; cum sunt cetățile în care locuiește: dacă sunt deschise sau întărite; 20cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiți cu inimă și luați cu voi roade din țară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii. 21Ei s-au suit și au iscodit țara, de la pustia Țin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 22S-au suit pe la miazăzi și au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Țoan din Egipt. 23Au ajuns până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine. 24Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. 25S-au întors de la iscodirea țării după patruzeci de zile împlinite. 26Au plecat și au ajuns la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus știri, lor și întregii adunări, și le-au arătat roadele țării. 27Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. 28Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. 29Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; iebusiții și amoriții locuiesc muntele și canaaniții și hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.” 30Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!” 31Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” 32Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. 33Apoi, am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”

Numeri 14

Patruzeci de ani în pustie

1Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea. 2Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.” 5Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. 8Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere. 9Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” 10Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11Și Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.” 13Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16‘Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18‘Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20Și Domnul a spus: „Iert, cum ai cerut. 21Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot pământul, 22atât este de adevărat că toți cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23toți aceia nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25Amaleciții și canaaniții locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceți-vă și plecați în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie.” 26Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27„Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28Spune-le: ‘Pe viața Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai cum ați vorbit în auzul urechilor Mele! 29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea, 30nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi. 32Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 33Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie și vor ispăși astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.’” 36Bărbații pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, 37oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică. 38Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.

Neascultarea poporului pedepsit

39Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare jale. 40S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca Domnului? Nu veți izbuti. 42Nu vă suiți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri. 43Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44Ei s-au îndărătnicit și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45Atunci s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la Horma.

Deuteronomul 4

Îndemn

1Acum, Israele, ascultă legile și poruncile pe care vă învăț să le păziți. Împliniți-le, pentru ca să trăiți și să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinților voștri. 2Să n-adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu și să nu scădeți nimic din ele, ci să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, așa cum vi le dau eu. 3Ați văzut cu ochii voștri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul Dumnezeul tău a nimicit din mijlocul tău pe toți aceia care se duseseră după Baal-Peor. 4Iar voi, care v-ați alipit de Domnul Dumnezeul vostru, sunteți toți vii astăzi. 5Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. 6Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’ 7Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? 8Și care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? 9Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi. 10Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: ‘Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să învețe și pe copiii lor să le păzească.’ 11Voi v-ați apropiat și ați stat la poalele muntelui. Muntele era aprins și flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori și negură deasă. 12Și Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut niciun chip, ci ați auzit doar un glas. 13El Și-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziți, Cele Zece Porunci, și le-a scris pe două table de piatră. 14În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăț legi și porunci, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. 15Fiindcă n-ați văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheați cu luare aminte asupra sufletelor voastre, 16ca nu cumva să vă stricați și să vă faceți un chip cioplit sau o înfățișare a vreunui idol, sau chipul vreunui om, sau chipul vreunei femei, 17sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri, 18sau chipul vreunui dobitoc care se târăște pe pământ, sau chipul vreunui pește care trăiește în apele de dedesubtul pământului. 19Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ți ochii spre cer și văzând soarele, luna și stelele, toată oștirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor și să le slujești, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut și le-a împărțit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg. 20Dar pe voi, Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiți un popor pus deoparte, cum sunteți azi. 21Și Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră și a jurat că eu nu voi trece Iordanul și nu voi intra în țara aceea bună pe care ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău. 22Eu voi muri deci în țara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul, dar voi îl veți trece și veți stăpâni țara aceea bună. 23Vegheați asupra voastră, ca să nu dați uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru și să nu faceți vreun chip cioplit, nici vreo înfățișare oarecare, pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău s-o faci. 24Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

Pedeapsa pentru închinarea la idoli

25Când vei avea copii și copii din copiii tăi și vei fi de multă vreme în țară, dacă vă veți strica, dacă vă veți face chipuri cioplite, înfățișări ale vreunui lucru, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniați, 26iau astăzi martori împotriva voastră cerul și pământul că veți pieri de o moarte repede din țara pe care o veți lua în stăpânire dincolo de Iordan și nu veți avea zile multe în ea, căci veți fi nimiciți de tot. 27Domnul vă va împrăștia printre popoare și nu veți rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul. 28Și acolo veți sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omenești, de lemn și de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă. 29Și, dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. 30Și după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta glasul Lui, 31căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinții tăi.

Dumnezeul lui Israel mai presus de orice

32Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, și cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare așa de mare și s-a auzit vreodată așa ceva? 33A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? 34A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri? 35Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El. 36Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te învețe; și, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare și ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. 37El a iubit pe părinții tăi și de aceea a ales sămânța lor după ei; El Însuși te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare. 38El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr și mai tari decât tine, ca să te ducă în țara lor și să ți-o dea în stăpânire, cum vezi azi. 39Să știi dar în ziua aceasta și pune-ți în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer și jos pe pământ, și că nu este alt Dumnezeu afară de El. 40Păzește dar legile și poruncile Lui, pe care ți le dau azi, ca să fii fericit, tu și copiii tăi după tine, și să ai zile multe în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău pe vecie.”

Cetățile de scăpare de la răsăritul Iordanului

41Atunci, Moise a ales trei cetăți dincoace de Iordan, la răsărit, 42pentru ca să slujească de scăpare ucigașului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaș mai dinainte, și să-și poată scăpa astfel viața, fugind într-una din aceste cetăți. 43Aceste cetăți erau: Bețer, în pustie, în câmpie, la rubeniți; Ramot, în Galaad, la gadiți, și Golan, în Basan, la manasiți.

Cele Zece Porunci

44Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. 45Iată învățăturile, legile și poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieșirea lor din Egipt. 46Aceasta era dincoace de Iordan, în vale, față în față cu Bet-Peor, în țara lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon și care a fost bătut de Moise și copiii lui Israel după ieșirea lor din Egipt. 47Ei au pus mâna pe țara lui și pe țara lui Og, împăratul Basanului. Acești doi împărați ai amoriților erau dincoace de Iordan, la răsărit. 48Ținutul lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului, care este Hermonul, 49și cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga.